Scrisoare din Japonia: Pledoarie împotriva comparațiilor
David Popovici: „Comparațiile nu fac decât să te blocheze în trecut. De fiecare dată când compari ceva, îți iei din șansa de a trăi în prezent”
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu sprijinul Edenia:
Konichiwa! Am ajuns de câteva zile în Fukuoka, cel mai mare oraș de pe insula sudică Kyushu a Japoniei, despre care New York Times scrie că e printre cele 52 de locuri de vizitat în 2023.
Sunt aici pentru Campionatele Mondiale de Natație, cel mai îndepărtat loc în care mă aduce meseria de jurnalist. Am plecat cu o groază de emoții, pentru că n-am mai zburat niciodată așa mult și nu mai fusesem niciodată în afara Europei, și încă nu-mi vine să cred că am ajuns tocmai aici.
M-am îndrăgostit de oraș în câteva ore, și de cât de generoși cu ajutorul sunt locuitorii lui, chiar așa cum citisem: încă din avion m-au ajutat cu bagajul, fără să le cer; un vânzător de la casa de bilete m-a strigat să mă întorc să-mi și deseneze ce-mi explicase despre cum schimb metroul, traducându-mi cu telefonul; mi-au arătat cum plătesc la supermarketul deschis non-stop de lângă hotel și mi-au scris cu markerul "thank you" pe ambalaje când mi-am cumpărat ceva.
Am plecat sperând că e puțin mai răcoare decât în București, pentru că aplicațiile arătau 30-34 grade, dar nu mă uitasem și la real feel. Din cauza umidității, se simt ca 35-40, chiar și seara, chiar și când plouă.
🌳De asta, m-am bucurat că printre primele locuri în care-am ajuns e această clădire cu copaci încorporați în structură, ACROS (Asian Crossroad Over the Sea), un centru cultural care găzduiește expoziții și spectacole. Fukuoka, un oraș-port subtropical unde temperatura crește mai rapid decât în altele din Japonia, are încă din 1994 un plan dedicat schimbărilor climatice.
E un oraș destul de multicultural și deschis față de străini, fiind atât un centru universitar cât și un hub internațional pentru startup-uri, o inițiativă a primarului Sōichirō Takashima, care și-a dorit să atragă antreprenori talentați nu doar din Japania, dar și din restul lumii, Fukuoka fiind și bine contectată internațional.
Lotul României
A 20-a ediție a Campionatului Mondial de Natație are loc între 14-30 iulie și include șase discipline: înot, sărituri în apă, înot sincron, polo pe apă, înot în ape deschise și sărituri în apă de la mare înălțime/high-diving. România e prezentă în concursurile de sărituri în apă, sărituri în apă de la mare înălțime și înot:
Sărituri în apă: Constantin Popovici (platformă 10 m și high-diving), Cătălin Preda (high-diving), Alexandru Avasiloae (trambulină 1 m și 3 m), Angelica Muscalu (platformă 10 m), Amelie Foerster (trambulina 1 m și 3 m).
Înot: David Popovici (100 m și 200 m liber), Andrei Anghel (50 m și 100 m spate);
Calendar: sărituri în apă (14-22 iulie), înot (23-30 iulie), high-diving (25-27 iulie).
Mai jos, poveștile a trei dintre ei:
David și o pledoarie împotriva comparațiilor
În iunie, după ce-a câștigat probele de 100 și 200 de metri liber de la Trofeul Sette Colii din Roma, David Popovici a declarat că nu vrea să fie definit de rezultatele de anul trecut. Era în același bazin în care reușise, cu un an înainte, să doboare poate cel mai râvnit record mondial din înot, cel la 100 metri liber, care data din 2009, și acolo, poate mai mult decât oriunde, i s-a amintit de asta în fiecare moment.
„Am amintiri foarte frumoase”, a spus la microfonul RAI Sport. „Nu pot să ignor performanțele pe care le-am realizat aici anul trecut, dar în același timp nu pot rămâne blocat în ele și să le las să mă definească.”
Mi-a plăcut mult declarația lui și l-am întrebat dacă și-ar dori ca lumea să nu-i compare rezultatele cu cele de anul trecut: „Eu aș vrea, pentru fiecare sportiv, să încheie lumea cu comparațiile, pentru că dacă azi bați un record mondial, mâine poți să nu reușești aceleași performanțe. Nu foarte mulți înțeleg că sportul fluctuează și poți să ai perioade bune, perioade proaste; poți să ai o perioadă proastă foarte lungă, li se întâmplă multora și mi se poate întâmpla și mie, sunt conștient. Și după, când te aștepți mai puțin, să reușești, din nou, poate chiar să-ți depășești performanțele.”
„Dar comparațiile nu fac decât să te blocheze în trecut. Nu degeaba se zice «comparison is the thief of joy». De fiecare dată când compari ceva, îți iei din șansa de a trăi în prezent.”
L-am întrebat și pe antrenorul lui, Adrian Rădulescu, cum vede comparația cu rezultatele de anul trecut, una greu de evitat având în vedere cât de impresionante au fost. „De fiecare dată când intri în bazin, o iei de la zero. La final, când vine vorba de a concura, tot trebuie să înoți serii, semifinale și finale. O iei de la zero, indiferent de ce ai făcut înainte. Contează cât de bine știi să înoți. Atunci. Acolo. În rest, nu contează.”
Andrei Anghel și generația care s-a lăsat
Din delegația României în Japonia face parte și Andrei Anghel, care are 25 de ani și participă pentru prima oară la Mondialele de Seniori în Bazin Lung (în decembrie, la cele în Bazin Scurt din Melbourne, s-a calificat în semifinală).
Face parte dintr-o generație din care cei mai mulți înotători s-au lăsat, din mai multe motive, crede: „Nu știu dacă să le zic chiar piedici, sunt niște challenge-uri; în sport, în general, și în sportul românesc, în mod special. Susținerea financiară este una. Este mai bună în acest moment. (…) Părinții, la fel, sunt o componentă foarte importantă în ecuația asta. Și spun asta pentru că mă gândesc la ai mei cât de mult mă ajută.”
Intervine și presiunea de-a alege între facultate și sport, felul în care gestionează antrenorii relația cu sportivii în perioada adolescenței, dar și lipsa de perspective oferite de un sport care își pierduse din vizibilitate în ultimii ani, înainte ca Robert Glință și David Popovici să-l readucă în atenția publică.
„Nu prea se vorbea de înot în perioada în care eram eu tânăr, între ghilimele. Robert a readus ușor, ușor, înotul în vizor. Iar acum David l-a bătut în cuie.”
Andrei e printre puținii din generația sa care încă înoată. „Eu sunt generația care s-a lăsat”, spune. „Dar eu nu m-am lăsat.”
A avut și el perioade de stagnare în care ar fi putut să renunțe; dar a mai avut ceva: o încredere greu de clintit. A știut mereu că o să vină și momentul lui.
Antrenat de Marius Grigore, își propune o calificare în finală în Japonia.
Constantin Popovici și un sport mai vizibil
Săriturile în apă de la mare înălțime (27 de metri) revin la Campionatele Mondiale (la Budapesta, anul trecut, nu au fost), iar România are doi reprezentanți: Constantin Popovici și Cătălin Preda, campionul și vicecampionul european de vara trecută de la Roma.
Constantin (34 ani) e singurul sportiv care concurează la sărituri în apă atât în proba de 27 de metri cât și în cea de 10 metri individual (Gary Hunt, campion mondial în 2019 și cel mai de succes sportiv din istoria high-divingului masculin, concurează și el la ambele, dar la 10 metri sincron.)
Chiar înainte să plece spre Fukuoka, campionul european la high-diving mi-a povestit despre pregătirea și obiectivele sale pentru Mondiale, planurile pe termen lung și de ce îl bucură că rezultatele sale contribuie la creșterea popularității sportului pe care-l practică:
„De aceea am fost atât de bucuros că am adus rezultatul ăsta pentru România, ca să fim și noi recunoscuți laolaltă cu toate sporturile. Să nu zică lumea că noi suntem, nu știu, amatori sau mai prejos. Și atunci e bun rezultatul ăsta ca să arate că nu e chiar așa. Și noi ne antrenăm ore întregi pe zi, ca orice alt sportiv.”
BONUS: Fotbal la 80 de ani
Japonia are una din cele mai în vârstă populații din lume, cu o speranță de viață medie de 85 de ani. Avea nevoie de o ligă de fotbal pentru toți acești octogenari: Liga "Soccer For Life" din Tokyo avea din 2012 o categorie 70+, iar zece ani mai târziu au adăugat și una 80+. Meciurile țin 30 de minute, iar cel mai în vârstă jucător are 93 de ani și e portar.
📸 Pe larg, în acest minunat fotoreportaj Reuters.
Ne auzim data viitoare!
Puțin nerealist să ceri sportivilor să nu se compare cu alții, in condițiile in care însuși înotul este un sport unde la finalul fiecărei curse se face câte un clasament cu timpi obiectivi.