„De fiecare dată când intri în bazin, o iei de la zero.” Cum privesc David Popovici și Adrian Rădulescu Campionatul Mondial din Fukuoka
Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație. David Popovici: „Comparațiile nu fac decât să te blocheze în trecut."
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu susținerea Edenia:
În iunie, după ce-a câștigat probele de 100 și 200 de metri liber de la Trofeul Sette Colii din Roma, David Popovici a declarat că nu vrea să fie definit de rezultatele de anul trecut. Era în același bazin în care reușise, cu un an înainte, să doboare poate cel mai râvnit record mondial din înot, cel la 100 metri liber, care data din 2009, și acolo, poate mai mult decât oriunde, i s-a amintit de asta în fiecare moment.
„Am amintiri foarte frumoase”, a spus la microfonul RAI Sport. „Nu pot să ignor performanțele pe care le-am realizat aici anul trecut, dar în același timp nu pot rămâne blocat în ele și să le las să mă definească. O să încerc să mă îmbunătățesc în timp, sportul e cu suișuri și coborâșuri, de obicei ești undeva la mijloc și, apoi, când te aștepți mai puțin, începi să urci. Asta e frumusețea sportului, una din părțile frumoase.”
Ce a reușit David vara trecută, la doar 17 ani, a fost atât de impresionant și unic, încât e greu să nu privești înapoi cu melancolie, fie că ești fan, jurnalist, membru al comunității înotului. Cu atât mai importantă e atitudinea sa și felul în care alege să se raporteze la performanțele din trecut: ca o primă etapă din drumul său în acest sport, nu un apogeu. Și ca un moment din care să ia ce-a fost bun, experiența, lecțiile și amintirile, dar care să nu-l țină pe loc.
Pentru că, dacă intri în bazin la următorul concurs purtând pe umeri amintirea unui sezon în care ți-a ieșit cam tot ce ți-ai propus, în care ai câștigat tot ce-ai putut câștiga și ai impresionat o lume întreagă, nu vei putea înota la fel de repede. Amintirile, comparațiile, așteptarea de-a repeta performanțele atârnă greu când trebuie să fii cât mai ușor, cât mai rapid, cât mai eficient; deci, cât mai prezent.
Înainte să plece spre Japonia, l-am întrebat dacă prin declarația de la Roma a vrut să spună că și-ar dori ca lumea să nu-i compare rezultatele cu cele de anul trecut: „Eu aș vrea, pentru fiecare sportiv, să încheie lumea cu comparațiile, pentru că dacă azi bați un record mondial, mâine poți să nu reușești aceleași performanțe. Nu foarte mulți înțeleg că sportul fluctuează și poți să ai perioade bune, perioade proaste; poți să ai o perioadă proastă foarte lungă, li se întâmplă multora și mi se poate întâmpla și mie, sunt conștient. Și după, când te aștepți mai puțin, să reușești, din nou, poate chiar să-ți depășești performanțele.”
„Dar comparațiile nu fac decât să te blocheze în trecut. Nu degeaba se zice «comparison is the thief of joy». De fiecare dată când compari ceva, îți iei din șansa de a trăi în prezent. Că te raportezi la trecut mereu.”
Se gândește și el la ce-a realizat, pentru că nu ar avea cum să uite o vară ca cea din 2022. Dar ar petrece mai puțin timp în trecut dacă nu ar primi remindere în jur la fiecare pas. „Lumea îmi tot repetă și-mi reamintește și n-am cum să ignor asta, am realizat ceva foarte tare anul trecut. Dar nu mă pot bloca în asta, nu mă pot identifica numai cu asta și atât. Nu vreau să mă mulțumesc cu atât, și nici nu vreau să rămân blocat în trecut. Ceea ce nu e foarte ușor, în condițiile în care aproape în fiecare zi ți se repetă același lucru.”
Într-un fel, astfel de comparații sunt normale în sport, care se hrănește din statistici, analize și ierarhii. Fiecare nou sezon pornește de la ce-ai creat anul precedent, construiești pe o bază pe care ai format-o. Dar construiești, nu repeți. În primul rând, pentru că nu ești robot. Apoi, e posibil ca pregătirea dinaintea unui sezon să nu fie identică – iar David vine după un an în care a trebuit să se adapteze unui nou statut și unui nivel nemaintâlnit de faimă, în care a învățat pentru Bacalaureat, pe lângă antrenamente, în care a căutat forme prin care să-și exprime dorința de-a aduce o contribuție pozitivă în jur, în care s-a maturizat și s-a transformat ca om, deci și ca sportiv.
„Întotdeauna putem să ne demonstrăm că lucrurile pot fi făcute și altfel”, mi-a spus și antrenorul lui, Adrian Rădulescu, la începutul verii. „Nu pot să merg mereu pe aceeași rețetă, că viața nu te lasă să mergi pe aceeași rețetă. Trebuie să joci jocul infinit, trebuie să te adaptezi mereu la situația dată. Nu pot să fac același produs, nu pot să fac aceeași pregătire, nu pot să am aceleași antrenamente mereu și să mă aștept ca rezultatele să fie identice.”
Nu poți înota de două ori la fel, mai spune Rădulescu. „De fiecare dată când intri în bazin, o iei de la zero. La final, când vine vorba de a concura, tot trebuie să înoți serii, semifinale și finale. O iei de la zero, indiferent de ce ai făcut înainte.”
„Contează cât de bine știi să înoți. Atunci. Acolo. În rest, nu contează. Nu ai bonificație pentru ce ai făcut altă dată. La noi nu exista chestiile astea. Nu există puncte în deplasare sau puncte suplimentare pentru goluri marcate. O iei de la zero de fiecare dată.(..) Contează ce știi să faci. Ce te-ai pregătit să știi să faci. Și trebuie să le faci în ziua aia, la ora aia, în locul ăla. Ceea ce nu e chiar așa de simplu.”
E un joc infinit, cum spune des antrenorul Adrian Rădulescu. Oamenii nu rămân blocați în același loc, spațiu și timp; iearhiile se schimbă, timpii se schimbă, campionii se schimbă, recordurile se schimbă. Imediat după ce a bătut recordul mondial la 100 metri liber la Roma, David a spus că abia așteaptă ca alt înotător să-l depășească, apoi să-l bată el din nou, și tot așa. Pentru că în asta vede frumusețea sportului: în evoluție. Pentru că el, cu avantajul tinereții, dar și al lecțiilor învățate din filosofia stoică, pe care o citește de mic, trăiește în prezent și privește spre viitor fără teamă de eșec; fără teama că nu-și va repeta sau depăși performanțele, ci mai degrabă cu curiozitatea de-a afla ce poate realiza în următoarea, zi, la următorul concurs, în următorul sezon.
Iar în tot acest timp, se antrenează.
Pe parcursul Campionatelor Mondiale de Natație, trimit ediții speciale ale newsletterului Povești din Sport. Unele texte, precum acesta, apar direct pe Substack. Dacă te abonezi, afli despre toate.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.