Scrisoare din Japonia: Chop wood, carry water
Corespondență din Fukuoka: Cătălin Preda: „E important să înveți cum să blochezi orice te-ar putea distrage din exterior și să rămâi în zona ta. Focus on the task at hand. ”
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu sprijinul Edenia:
Ieri am schimbat biroul japonez pentru o zi, și am ajuns pe plajă, în zona Seaside Momochi Beach, o plajă artificială de un kilometru de la Marea Japoniei, unde are loc concursul de high-diving (27 de metri). E într-adevăr spectaculos să-i vezi sărind de la o înălțime așa mare, și cu atât mai frumos e să-i vezi live și să auzi exclamațiile uimite ale spectatorilor în timp ce se rotesc în aer. E spectaculos și să vezi marea în spate și fulgerele în depărtare, cum a fost marți, la rundele preliminarii, când concursul a fost oprit câteva zeci de minute de ploaie.
Cătălin Preda era următorul concurent care se pregătea să sară de pe platforma de 27 de metri când a început să plouă torențial. Concursul a fost oprit, tribunele s-au golit, iar sportivii s-au adăpostit.
În trecut, un astfel de moment l-ar fi afectat, dar experiența din ultimii ani l-a ajutat pe sportivul de 32 ani, vicecampion european în 2022, să-și păstreze concentrarea, amintindu-și de proverbul zen care-l ghidează deseori: „chop wood, carry water”. Când a reînceput concursul, după aproximativ 30 de minute, a executat o a doua săritură care l-a dus pe locul al doilea în clasamentul intermediar (după celălalt român, Constantin Popovici), înaintea ultimelor două runde de joi.
După concurs, Cătălin mi-a povestit despre drumul său în sportul de perfomanță, care a început în copilărie, cu sărituri de la 10 metri, urmat de o renunțare, odată cu plecarea la studii în străinătate, apoi de reinventarea adusă de săriturile de la mare înălțime pe care le-a descoperit prin spectacolele de pe vase de croazieră. Un drum care l-a adus acum în Fukuoka, aproape de visul oricărui sportiv: podiumul mondial.
Constantin Popovici (232.20 puncte) și Cătălin Preda (207.60 puncte) sunt pe locurile 1 și 2 în concursul de high-diving la capătul primelor două runde. Întrecerea se va încheia joi (6:00 ora României), cu ultimele două sărituri, din semifinală și finală.
👉 Aici declarațiile lor după runda preliminară.
👉Iar aici un interviu cu Constantin Popovici.
David Popovici în finala la 100 metri liber
David s-a clasat pe 4 în finala la 200 metri liber și, pentru că vine după un an în care a câștigat tot ce se putea câștiga, ni s-a părut un șoc și o dramă, dacă e să răsfoim câteva titluri din țară.
Dar dacă l-am fi ascultat cu atenție în interviurile de până acum, a spus de multe ori că se poate întâmpla oricând să vină și o astfel de perioadă, că nu va putea câștiga mereu. Chiar înainte de plecarea spre Japonia: „Nu foarte mulți înțeleg că sportul fluctuează și poți să ai perioade bune, perioade proaste; poți să ai o perioadă proastă foarte lungă, li se întâmplă multora și mi se poate întâmpla și mie, sunt conștient. Și după, când te aștepți mai puțin, să reușești, din nou, poate chiar să-ți depășești performanțele.”
Și nu e singurul care trece prin asta, cum mi-a spus jurnalistul australian Julian Linden după finală: „Ian Thorpe a pierdut. Michael Phelps a pierdut, Katie Ledecky a pierdut, cu toții pierd. Și e mult mai bine că s-a întâmplat acum decât anul viitor. Va învăța din asta, e un înotător grozav și are o tehnică bună.”
Mai scriam înainte de debutul Mondialelor că pregătirea dinaintea unui sezon nu poate fi identică cu cea din altul, iar David vine după un an în care a trebuit să se adapteze unui nou statut și unui nivel nemaintâlnit de faimă, în care a învățat pentru Bacalaureat, pe lângă antrenamente, în care a căutat forme prin care să-și exprime dorința de-a aduce o contribuție pozitivă în jur, în care s-a maturizat și s-a transformat ca om, deci și ca sportiv.
„Nu pot să merg mereu pe aceeași rețetă, că viața nu te lasă să mergi pe aceeași rețetă”, spunea și antrenorul lui, Adrian Rădulescu, la începutul verii. „Trebuie să te adaptezi mereu la situația dată. Nu pot să fac același produs, nu pot să fac aceeași pregătire, nu pot să am aceleași antrenamente mereu și să mă aștept ca rezultatele să fie identice.”
Asta a fost și prima concluzie, la cald, a lui David după ziua de ieri: că n-a avut o pregătire la fel de bună: „S-a înțeles de la sine că, pur și simplu, corpul meu și-a dat shutdown. (..) Că au fost foarte bune primele trei bazine, iar ultimul, deși specialitatea mea, de obicei, acum pur si simplu… Acum pur si simplu nu am fost suficient de antrenat. Asta a fost concluzia pe care am tras-o foarte rapid amândoi.”
Iar asta nu e o tragedie, cum a transmis foarte bine în interviul de după finala la 200 metri:
„Să știți că ăsta e sportul. Oricine a făcut sport vreodată știe că nu ai cum să câștigi întotdeauna și atunci când nu câștigi, ai ceva de învățat mult mai valoros. E important să ai și momente din astea.”
S-a vorbit mult și despre imaginea cu el așezat pe scaun în zona mixtă, dar e bine de știut că nu e prima oară; și după semifinale l-am intervievat în timp ce stătea pe scaun, la fel și anul trecut la Europenele de la Roma. Și nu e singurul, cu toții sunt extenuați când ies din bazin, înaintează încet și respiră greu; anul trecut, la Mondialele de la Budapesta, s-a zvonit că nu înotător a leșinat după o finală. Asta doar ne amintește că e un sport incredibil de greu și că limitele sunt împinse la maxim, dar și cât de special e ce-a reușit David anul trecut.
Azi a revenit în bazin pentru seriile și semifinala probei de 100 metri liber. Dacă dimineața era încă destul de obosit, seara ne-a spus că se simte mai bine: „Am încercat sa dorm pe cât de bine am putut. Am mâncat cum trebuie și am încercat să mă odihnesc, pur și simplu. Timpul a fost destul de scurt, programul a fost destul de înghesuit. Dar ne descurcăm cu ce avem. Nu numai eu am trecut prin programul acesta, ci toți ceilalți competitori.”
🏅 Mâine (joi) avem trei români în lupta pentru medalii la un Campionat Mondial. Să ne bucurăm :)
Pe parcursul Campionatelor Mondiale de Natație, trimit ediții speciale ale newsletterului Povești din Sport. Unele texte, precum acesta, apar direct pe Substack. Dacă te abonezi, afli despre toate.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.
Mulțumim mult, Andreea! Știrile și poveșile din sport le aștept de ceva vreme doar de la tine, colegii de la Lead și cei de la 30-0. Faci o treabă foarte bună - ține-o tot așa!.