Lumea e mai mare decât un teren

O victorie împotriva rasismului din fotbal, un concurs pre-EURO și alte lecții despre tenis și viață.

Bună dimineața!

Am lipsit din inboxuri sâmbăta trecută, ca să las weekendul alegerilor să fie despre alegeri. Mi s-a părut mai potrivit să ne auzim săptămâna asta, mai aproape de competițiile importante care încep sau au început deja. Am nimerit în mijlocul unei alte dezbateri, importantă și prezentă și în sport. Recent, trei fani ai echipei Valencia au fost condamnaţi la închisoare pentru insulte rasiste împotriva jucătorului lui Real Madrid, Vinicius Junior. E o decizie istorică pentru fotbalul spaniol, despre care a scris Alexandra Nistoroiu:

„Cu cât Vini a acuzat mai vocal rasismul din ligă, cu atât mai des presa sportivă - întâi în Spania, apoi și în alte părți - l-a transformat mai des în țap ispășitor. În loc ca subiectul discutat să fie rasismul din fotbal și cum poate fi oprit, discursul s-a mutat deseori pe sancționat atitudinea victimei. Vinicius e provocator - auzim mai des decât Vinicius e o victimă a urii. Dar Vini Jr nu a fost o victimă obișnuită. Și nici una tăcută. A vorbit tare și limpede, a arătat cu degetul spre rasiștii din tribune, a depus plângere și mărturie, a cerut acțiuni concrete fotbalului și justiției din Spania, dar și companiilor care sponsorizează La Liga. Nu a întors celălalt obraz. N-a jucat după regulile impuse de status quo. Și vocea lui a fost auzită."

„Acest lucru ne dă speranța de a continua lupta", spune un fost jucător, Justin Morrow. „Este o victorie de care aveam nevoie de foarte mult timp."

E o victorie pentru fotbal, dar nu numai, pentru că ce se întâmplă pe un stadion are ecouri în lume, și invers.

A spus-o recent și Roger Federer, într-un minunat discurs ținut în fața absolvenților unui colegiu american:

„Cu toții aveți atât de multe de dăruit și sper că veți găsi propriile modalități, unice, de a face o diferență. Pentru că viața este cu adevărat mult mai mare decât terenul de tenis.”

„Să lași în urmă o lume familiară și să găsești altele noi este ceva incredibil, profund și minunat.”

---

Ce se întâmplă zilele astea în lumile sportive:

• Cătălin Chirilă concurează sâmbătă în două finale la Campionatul European de Kaiac-Canoe de la Szeged: la canoe simplu 1000 metri (unde e campion european) și 500 de metri (unde e campion mondial).

• La Campionatul European de Atletism recent încheiat la Roma, Joan Chelimo a câștigat singura medalie a României, argint la semimaraton. E prima competiție la care sportiva născută în Kenya a putut reprezenta țara a cărei cetățenie a primit-o în 2021. (O discuție cu impresarul ei aici).

• David Popovici, dublu campion european en-titre, are un ultim concurs de verificare înaintea Jocurilor Olimpice: Campionatul European de Natație de la Belgrad, unde România participă cu 11 sportivi și de unde vă scriu săptămâna viitoare.

• Weekendul acesta are loc la Cluj Sports Festival, cu invitați de vis: Andre Agassi, Steffi Graf și Simona Halep.

• Azi începe Campionatul European de Fotbal Masculin, unde România participă din nou după opt ani. Până la meciul de luni cu Ucraina, un concurs de încălzire:

---

CONCURS: Un kit de suporter

FRF

Am fost la ultima ediție la care a participat România, în 2016 în Franța, și m-au impresionat și atunci valurile de suporteri români veniți de peste tot din Europa cu inimile deschise, cu dorința de a iubi această echipă, de a o vedea la turnee finale, de a avea pe cine să aplaude, pentru cine să cânte, să se îmbrace în galben, să-și vopsească fețele, să-și ia liber de la muncă, să trăiască veri de neuitat și povești pe care să și le amintească și despre care să vorbească peste ani.

Investiția asta emoțională e încă aici, la opt ani distanță de la ultima prezență la un turneu final. S-a văzut în numărul mare de suporteri care au fost la ultimele meciuri amicale, cu Bulgaria și Liechtenstein, în bucuria din ochii atâtor copii echipați în galben care au strigat după autografe, poze și tricouri, chiar și în dezamăgirea adulților care își doreau un joc mai încurajator.

S-a văzut în aplauzele zecilor de români care i-au așteptat pe jucători în fața hotelului din Würzburg, orașul bavarez de 130.000 de locuitori unde sunt cazați, la 270 km de Munchen, unde luni debutează. Și în cei peste 3.000 de localnici care au fost în tribune la primul antrenament de acolo, deschis publicului. Cei mai mulți, români plecați de mult din țară care își vor duce copiii crescuți departe de casă să vadă pentru prima oară România jucând, pentru că văd în echipa națională o legătură emoțională cu locul de unde vin. Alții vor veni din țară, în concediu, în timpul lor liber și pe banii lor, cu aceeași afecțiune de oferit.

E reconfortant acest devotament, această speranță pe care suporterii o regăsesc din nou și din nou, acest entuziasm colectiv și insistență cu care se bucură de moment, de calificare, de o vară în care pot purta și tricouri galbene.

Împreună cu PENNY, sponsor principal al echipei naționale a Romaniei, am pregătit un concurs care să păstreze viu acest entuziasm: un kit de suporter care include un tricou, o șapcă, o eșarfă și produse SuporteRO, gama creată de PENNY pentru fanii care își susțin necondiționat echipa.

Îl puteți câștiga dacă îmi trimiteți până duminică seara un reply la acest mail (sau un comentariu pe Substack) în care îmi povestiți pe scurt cu ce gânduri priviți revenirea României la un turneu final.

---

#dinarhivă:

Am scos din sertar o scurtă poveste pe care am scris-o de la turneu final din 2016, nelegată de România, ci de această iubire pentru fotbal care ne duce în locuri neașteptate. Pe mine m-a dus într-una din dimineți într-un BlaBlaCar cu patru necunoscuți, pe drum spre Lens, unde juca Anglia, pe care visam de mult s-o văd.

„Ăsta e biletul meu Willy Wonka”

„Am fotbalul în sânge”, ne spune Jaspal Mandeir, un suporter britanic, încercând să ne explice de ce e important să prindă un bilet la Anglia-Țara Galilor, până atunci cel mai râvnit meci din grupele Europeanului din Franța. Nu-i place să vadă meciurile în baruri și nu de asta a venit în Franța, așa că dă refresh la pagina de pe Viagogo, unde se vând ultimele 20 de bilete, la preț dublu preț sau chiar mai scumpe, și ne întreabă ce să facă.

Suntem în mașina lui Stefan, un suporter neamț. Eu, Jaspal, Alex, un italian care locuiește în Leeds, și Harold, alt german, și mergem spre Lens, cel mai mic dintre cele zece orașe în care se joacă. Dacă toți locuitorii s-ar strânge pe stadion, tot ar rămâne 4.000 de locuri libere. Pe autostradă, alte mașini și autocare pe geamurile cărora flutură când steaguri alb-roșii, când dragonul galez. În jur de 41.000 de suporteri și jurnaliști vor reuși să vadă live prima întâlnire a celor două țări vecine la o competiție importantă – pentru galezi e primul Euro (au mai fost doar la un mondial, în 1958) –, iar Jaspal speră să fie printre ei.

N-a reușit să-și cumpere bilet când s-au pus în vânzare, pentru că s-au dat foarte repede, iar apoi au apărut pe site-uri și la comercianți locali, la suprapreț. Speră să găsească în jurul stadionului, cum a făcut și în Brazilia, la Mondialul din 2014. Ne arată poze de pe Maracanã, de la un Argentina-Bosnia la care a stat lângă poarta unde a marcat Messi și unde a refuzat să-și vândă biletul cu 1.000 de euro. „N-am venit tocmai din Birmingham să văd meciul dintr-un bar”, și-a spus.

Jaspal are 49 de ani și e broker de proprietăți. Iubește fotbalul de când era mic, dar e „oaia neagră” a familiei, pentru că e singurul care ține cu Birmingham (restul sunt fani West Ham). Ne arată poze cu cele trei fete ale sale, cărora nu prea le place fotbalul. Nu-l deranjează să călătorească singur la meciuri, pentru că își revede prieteni de pe stadioane sau își face alții. Pentru Franța nu și-a luat încă avion de întoarcere și îi sticlesc ochii când aude că Stefan, care a văzut deja șapte meciuri, are bilet și la finală. „Dacă nu ajunge Germania, îl vinzi?”

Pentru Anglia-Țara Galilor e dispus să scoată din buzunar până la 280 de lire. Când găsește pe site unul la 230, scoate cardul din portofel, gata să-l cumpere. Apoi se gândește să mai aștepte puțin, dacă cumva scade? Așa se întâmplă de obicei în apropierea orei meciului, ne spune Alex, italianul care a venit la Euro pentru lucrarea sa de doctorat, chiar pe tema biletelor vândute la negru și a economiei underground.

De doi ani cercetează piața biletelor de concerte, meciuri sau piese de teatru, și a strâns multe povești: un tip care a vrut să incendieze casa proprietarului site-ului Viagogo, altul care a primit în schimbul unui bilet la o piesă de teatru o călătorie cu un private jet și o vacanță în casa cumpărătorului, în Los Angeles; un prieten care a vândut un bilet cu 3.000 de euro, cineva care lucra la catering la o finală de Champions League și care a dispărut în tribune cum a început meciul.

După 15 minute, Jaspal observă că biletul de 230 lire a dispărut; în câteva secunde nu mai găsește nimic sub 300. „Înseamnă că se vând”, îi spune Alex. Sunt deja la 350, 400, unul chiar la 900, mai mari decât la deschidere, mai mari decât la orice meci de până atunci. „Nu-mi vine să cred, trebuia să-l iau pe primul”, spune gesticulând cu telefonul. „Acum ce fac? Nu mă bagi cu acreditarea ta? Îți dau 100 de euro.”

Când ajungem aproape de stadionul Bollaert-Delelis, construit în 1933, ne despărțim și o luăm fiecare spre locurile noastre – eu la masa presei, Stefan și Harold spre zona unde au bilete, Alex să vadă cum le merge vânzătorilor din jurul stadionului, iar Jaspal în căutarea unui bilet. În jur, englezi și galezi merg cot la cot spre tribunele alb-roșii sau ciocnesc o bere fără alcool pe strada principală a orașului, decorată ca de carnaval, cu steagurile tuturor echipelor de la Euro.

Meciul are de toate: imnuri care-ți fac pielea de găină, răsturnări de situație și un gol în prelungiri. Înapoi la mașină, îl așteptăm pe Jaspal, curioși să aflăm dacă a văzut victoria țării sale pe viu. Îi vedem întâi zâmbetul până la urechi, abia apoi șapca gri, geaca de fâș și rucsacul în care are un steag al Angliei. În mână flutură un bilet și ne strigă de partea cealaltă a străzii: „N-o să vă vină să credeți!”

După ce a întrebat prin jurul stadionului care sunt prețurile – tot între 350 și 500 euro –, după ce s-a văzut cu niște prieteni care au rămas în Fan Zone, după ce a încercat să sară gardul, rămânând cu o julitură pe mână, cu 45 minute înainte de meci, l-a văzut pe jos. Un bilet alb, îndoit. L-a deschis și nu i-a venit să creadă. Era de categoria I, cele mai bune locuri. Timp de trei secunde, spune că s-a întrebat dacă să-l țină sau să-l dea înapoi.

„Sunt multe lucruri necurate care se pot întâmpla cu biletele, dar să găsești unul pe jos nu e”, îi spune Alex, încercând să-l liniștească. „Ai făcut ce-ar fi făcut oricare dintre noi.”

Pe drumul înapoi, după ce-și sună prietenii, cărora le jură că e adevărat ce le povestește, ne arată poze de la meci: cu el, cu alți fani cu care s-a împrietenit și cu vedeta Țării Galilor, Gareth Bale, ca să vedem cât de aproape a stat. Din când în când, își despăturește biletul pe care-l ține strâns în mână, și-l privește. „Ăsta e biletul meu Willy Wonka.”

Apoi deschide telefonul, să vadă cât sunt biletele la Germania-Polonia, următorul meci din seara aia. „Oare care sunt șansele să găsesc încă unul pe jos?”

(Text apărut inițial pe dor.ro în iunie 2016.)

---

Lecțiile lui Federer pentru absolvenți

Din acest discurs al elvețianului, invitat să vorbească la ceremonia de absolvire a Universității Dartmouth din New Hampshire:

1. Effortless is a myth

2. Belief in yourself has to be earned

3. Discipline is talent

4. You can do your best and still lose

5. Life is bigger than the court

---

Time-out

💻 Cum contribuie analiza de date la îmbunătățirea strategiilor în fotbal.

🎾Turneul de tenis feminin Iași Open devine turneu de categoria WTA 250 în acest an, fiind upgradat de la 125. Are loc între 21-26 iulie, chiar înainte de săptămâna în care are loc turneul olimpic de tenis de la Paris. Bilete aici.

🏃 Alergătorii la Bucovina Ultra Rocks străbat câteva dintre cele mai sălbatice trasee de alergare montană din Europa, în rezervații naturale, geologice și botanice, prin locuri emblematice ca Pietrele Doamnei, Cheile Moara Dracului sau Codrul Secular Slătioara, inclus în patrimoniul UNESCO. Ediția din 2024 include și un semimaraton de 21 km cu 1.300 m diferență de nivel. Înscrieri aici.

🏀 Shooting Stars (Netflix), un documentar despre echipa de liceu în care a jucat LeBron, despre prietenie, devotament și oportunități. Varianta mai completă, și tot ce-a urmat, după se găsește în biografia scrisă de Jeff Benedict, tradusă de Pilot Books.

📢 Cum a anunțat Spania lotul pentru Euro.

---

Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe. Dacă l-ai primit de la un prieten, te poți abona aici.

Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.