David Popovici după finala la 100m liber: „Sunt mult mai motivat. Nu o să stau să mă gândesc la ce s-a întâmplat greșit. O să învăț din asta.”
Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație: David Popovici pe locul 6 la 100 metri liber. „Din fericire, tot ce nu mi-a ieșit poate fi antrenat și va fi antrenat.”
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu susținerea Edenia:
După o zi caniculară, dar frumoasă pentru delegația României în Fukuoka, în care Constantin Popovici și Cătălin Preda au urcat pe primele două trepte ale podiumului, atenția tuturor a fost îndreptată seara spre finala la 100 metri liber.
Calificat cu al șaselea timp în finală, David a înotat pe culoarul al doilea și a pornit bine, întorcând al treilea după primul bazin. Ceilalți concurenți au fost însă mai proaspeți pe final, mai ales pe ultimii 25 de metri. David a atins peretele al șaselea, cu timpul 48,83. Pe locul 1 s-a clast Kyle Chalmers, campion olimpic în 2016 la această probă, urmat de americanul Jack Alexy și de francezul Maxime Grousset, medaliat cu argint mondial anul trecut.
După finală, David a părut optimist în discuția cu jurnaliștii prezenți la Fukuoka și-a tras primele concluzii după acest Campionat Mondial:
„Din fericire, tot ce nu mi-a ieșit poate fi antrenat și va fi antrenat. Dacă ar fi după mine, m-aș întoarce mâine în bazin, dar, din păcate - sau din fericire, de fapt -, trebuie să-mi iau și niște timp liber pentru mine, să reflectez asupra tot ceea ce s-a întâmplat, asupra anului care a fost cu suișuri și coborâșuri; un an complicat, ciudat, atipic pentru mine. Și nu e deloc sfârșitul lumii. Abia aștept să merg la următorul concurs, să le demonstrez că s-au bucurat prematur poate de locurile mele mai îndepărtate de cea mai înaltă treaptă a podiumului - la adversarii mei mă refer. Și, da, sunt și un pic bucuros că s-a terminat, pentru că fie că vreau sau nu să o recunosc, a fost un stres. Abia aștept să pot să mănânc bine, să dorm bine și să-mi reculeg gândurile.”
Ce-a învățat din această experiență: „Foarte multe. Cred că prefer să fiu un sportiv mai degrabă complet, sau mai complex, învățând să pierd și cum să gestionez o pierdere și să pot să învăț din asta. Prefer să fiu așa, decât să fiu un robot perfect care câștigă întotdeauna. Și cum vorbeam și cu antrenorul meu ieri, într-un mod bizar, e eliberator cumva, să știu că nu sunt perfect, să pot să scap într-o vreme de așteptările pe care mi le-am impus și creat eu mie. Și așa că e parcă o gură de aer proaspăt să mai simți cum e așa, să-mi demonstrez că, băi, nu vine totul la pachet și gata – trebuie să muncesc pentru ce vreau să ating.”
Dacă s-a bucurat de curse: „Da, dar mai mult am avut de învățat din fiecare, inclusiv din calificări, semifinale până în finale. Și m-am bucurat de ele, pentru că întotdeauna îmi place atmosfera. E un sentiment pe care foarte puțin au privilegiul de a-l simți, și anume să fie într-o finală de campionat mondial sau de olimpiadă. Și numai să ajungi aici e o mare realizare și nu trebuie să o iau ca atare, trebuie să fiu recunoscător pentru locul meu aici, să fiu conștient că am muncit pentru el, și în același timp sunt conștient că pot munci și mai mult în continuare pentru a mă impune din nou la cel mai, cel mai înalt nivel.”
Cu ce sentiment încheie acest campionat mondial: „De ușurare. Ca întotdeauna. De eliberare, de ușurare că s-a terminat. Întotdeauna e așa după ultima cursă, indiferent de rezultat. Și mai motivat ca niciodată. Acum am spus, dacă ar fi după mine, m-aș întoarce mâine în bazin, dar nu mi-ar prii. Așa că, da, trebuie să-mi iau și niște timp liber, să văd ce fac cu el. Asta e dilema acum, cum îmi umplu timpul liber, pentru că sunt obișnuit cu munca în fiecare zi.
Sunt mai motivat ca niciodată și, după cum o văd, am două opțiuni. Stau, îmi plâng de milă, accept consolările. De fapt, ascult consolorile oamenilor care își fac mai multe griji pentru mine decât îmi fac eu, sincer. Am oameni mai necăjiți pentru mine decât sunt eu, dezamăgiți, cum nu sunt, de altfel. Pentru că e un concurs și așa merg concursurile. Cineva trebuia să ia și locurile 4 și 6. Deci asta e prima variantă, stau îmi plâng de milă. Sau mă gândesc la cum m-am simțit pe ultimul bazin din 200, pe ultimul sfert din 100 de metri, și las acest sentiment să mă conducă, să fie focul pentru ce urmează să antrenez la antrenament. Deci, ori aia, ori îmi plâng de milă, ori sunt mai motivat. Și sunt mult mai motivat. Nu o să stau să mă gândesc la ce s-a întâmplat greșit. O să învăț din asta, dar nu pot să rămân ancorat în ce s-a întâmplat.
Pe parcursul Campionatelor Mondiale de Natație, trimit ediții speciale ale newsletterului Povești din Sport. Unele texte, precum acesta, apar direct pe Substack. Dacă te abonezi, afli despre toate.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.