Să ai grijă de cine ești dincolo de tenis
Scrisoare de la Transylvania Open, unde Ana Bogdan și Jaqueline Cristian se întâlnesc azi într-o semifinală românească.
Bună dimineața! Săptămâna asta sunt la Cluj, unde are loc a patra ediție Transylvania Open, votat de două ori la rând de către jucătoare cel mai bun turneu WTA 250 din lume.
Au trecut doar trei luni de la ultima ediție, pentru că organizatorii au obținut un loc mai bun în calendarul WTA: la început de an, când toată lumea caută să adune puncte și meciuri. Astfel că, din punct de vedere al tabloului, a fost cea mai puternică ediție de până acum, având în line-up jucătoare cu tradiție în circuit, dar și multe românce, unele foarte tinere, pentru care turneul e mereu o șansă importantă:
„Aici cred că toate româncele ne simțim mai puternice și mai sigure pe noi”, mi-a spus Jaqueline Cristian, care joacă azi în semifinale cu Ana Bogdan (ora 15.00, în direct pe Pro Arena).
Unul dintre locurile preferate ale jucătoarelor (și nu numai) e Players’ Lounge, o cameră cu canapele, copăcei, gustări, barista și scaune de masaj, unde se relaxează între meciuri, stabilesc ultimele detalii cu antrenorii sau dau interviuri. „Este cel mai bun lounge pentru jucătoare din lume”, spune Anna Blinkova, campioana ediției din 2022.
Anul ăsta, pe canapele s-au jucat și mulți copii, care au desenat, s-au uitat la desene, au jucat șah sau au alergat după mingi de tenis. E minunat să vezi tot mai multe mame în circuit, chiar dacă logistic nu le e ușor, mai ales celor care nu-și permit un staff numeros. „Nu e ușor pentru sportive”, mi-a spus Anastasija Sevastova. „Dar sunt așa multe femei care fac asta, așa multe jucătoare de tenis, și vezi că e posibil. Și cred și că e important pentru copii să vadă că faci și altceva și că ești pasionată de asta.”
În locul ăsta frumos, am stat de vorbă pentru Treizecizero.ro cu câteva dintre ele, și cel mai mult m-a emoționat Alizé Cornet, cu care începem:
Înainte de a spune la revedere
Alizé Cornet a jucat pentru prima oară la Transylvania Open într-un moment special. Experimentata jucătoare franceză (34 de ani) e la începutul unui sezon care ar putea fi ultimul al unei cariere în care a fost 17 ani la rând în Top 100 și n-a lipsit de pe tabloul principal la 68 de turnee consecutive de Grand Slam, un record în tenisul feminin. „Știind că mai sunt doar șase sau opt luni până la final, e mai ușor să tragi de tine și să spui: «Bine, e ultimul efort». În franceză, îi spunem cântecul lebedei. E un pic așa și pentru mine. Simt că este un lucru extra pe care îl faci înainte de a spune la revedere.”
Mi-a povestit, după un meci de aproape trei ore, despre câteva momente din cariera ei impresionantă pe care le prețuiește, cum vede situația Simonei Halep și despre ce sfaturi are pentru tinerele jucătoare. Cel mai important: „Să nu pierzi din vedere că ești și o ființă umană; ești o persoană. Iar tenisul nu este totul”.
„Am avut perioade de depresie, pentru că nu mai știam cine sunt, dacă eram doar o jucătoare de tenis sau o femeie, o tânără femeie. Nu știam asta când aveam 20 de ani. (…) Așa că sfatul meu ar fi să ai cu adevărat grijă de cine ești ca persoană, dincolo de tenis. Este foarte important.”
Cornet a fost și una dintre puținele jucătoare care și-au exprimat public susținerea pentru situația prin care trece Simona Halep, despre care mi-a zis: „Cred că este foarte trist ceea ce se întâmplă. Este foarte nedrept și nu știu cum se descurcă ea cu asta. Dar Simona este foarte puternică din punct de vedere mental, așa că nu sunt surprinsă. Însă este trist și abia aștept să se elibereze în sfârșit de asta și sper că procesul îi va oferi libertatea pe care o merită.”
Uiți de orice înfrângere
Nimeni nu știe ce înseamnă să revii în circuitul de tenis după o pauză lungă mai bine decât Anastasija Sevastova. Jucătoarea letonă de 33 ani, semifinalistă de Grand Slam, se află la al doilea comeback, după o absență de doi ani, în care a devenit mamă.
Știe că mai poate juca turnee mari, că poate atinge din nou un nivel bun, dar și că trebuie să aibă răbdare. Ce e diferit acum e că trebuie să plănuiască mai bine cum și cât se antrenează, când și la ce turnee joacă. Și mai are o perspectivă nouă: „Atunci când ceva nu merge cum vrei tu, când pierzi, uiți atât de repede. Pentru că te întorci acasă, la ea, și trebuie să ai grijă de ea. Trebuie să te bucuri pentru ea. Și uiți într-o secundă de orice înfrângere.”
Despre cum i s-au schimbat obiectivele când a devenit mamă a vorbit și Tatjana Maria, semifinalistă la Wimbledon în 2022, cu colegul meu Andrei Năstase. Tatjana călătorește dintr-un colț de lume în altul cu soțul ei și cele două fete ale lor, de 2, respectiv 10 ani, iar cea mare face și ea tenis. „Nu mai contează atât de mult ce fac eu pe terenul de tenis. Încerc să fiu în primul rând un exemplu pentru Charlotte. Să-i arăt, de pildă, că nu e o catastrofă când pierzi. Că trebuie să accepți și să continui să muncești și să mergi mai departe.”
Semifinală românească: Ana vs Jaqueline
Vineri seară, după trei ore și jumătate de tenis spectaculos, după ce-a revenit de la set pierdut, Ana Bogdan a învins-o pe favorita numărul 1 a turneului, Arantxa Rus, și a izbucnit în lacrimi. „Aceste momente vor rămâne pentru totdeauna în inima mea. Nu am renunțat să cred și să lupt.”
Înainte de începerea turneului, Ana îmi spunea că încearcă să-l abordeze fără așteptări, pentru că în anii trecuți a pus presiune pe ea, dorindu-și prea mult un rezultat bun acasă.
Va juca pentru un loc în finală cu o altă româncă, Jaqueline Cristian, care a trecut de Anastasija Sevastova, fost număr 11 mondial, jucând la un nivel foarte bun, aproape fără greșeală. Vine după un an de uzură, în care a pornit de jos, de la turnee mici, ca să recupereze locurile pierdute în clasament când și-a rupt ligamentul la genunchi, și spune că a învățat să vadă presiunea ca pe un privilegiu. „În final, e un joc pe care-l iubim, ne bucurăm să dăm în mingea aia galbenă și să alergăm după ea pe teren.”
📺 Semifinala e azi (ora 15.00), iar vestea bună e că una dintre ele va juca duminică pentru trofeu. În cealaltă semifinală (17.00) se întâlnesc Karolina Plíšková și britanica Harriet Dart, venită din calificări.
Au învățat singure drumul
Cu Karolina Plíšková (31 ani), fost lider mondial și cea mai titrată jucătoare de la această ediție, am vorbit despre ce o motivează în perioada asta, când încearcă să revină în top, despre dinamica de la vârful tenisului feminin și despre școala de tenis din Cehia. Mai mult decât un sistem bine pus la punct, crede că e vorba de eforturile individuale ale jucătoarelor și jucătorilor.
„Cred că personalitatea noastră, a celor din Cehia, e una puternică, și în familiile noastre suntem un pic încăpățânați, poate un pic negativi uneori, dar întotdeauna vrem să ne îmbunătățim, vrem mai mult. (…) Lumea e foarte critică, și probabil de asta ai așteptări mari de la tine, chiar dacă te descurci bine. Ceea ce uneori nu este ușor, dar în același timp simt că asta te împinge.“
O perspectivă similară are și finalista ediției trecute Gabriela Ruse privind sistemul (sau lipsa lui) în care ea și colegele ei de generație au crescut: „Rezultatele pe care le-am făcut noi, colegele mele, au fost ceva incredibil și mult peste ce ni s-a oferit. (…) Cred că e caracterul nostru ca oameni, și faptul că avem foarte multe lipsuri, din multe puncte de vedere și nu mă refer ca persoane, ci infrastructură, bani, sponsori și așa mai departe, ne-a făcut cumva să ne dorim foarte mult și să fim cu acea sete de victorii.“
Ajunsă la 26 de ani, Gabi se gândește tot mai mult la ce lasă în urmă, dincolo de rezultate. La impactul pe care și ea îl poate avea în rândul tinerelor, oferindu-le sfaturi și ghidaj. „Cred că avem nevoie de niște mentori. Ai nevoie de oameni pe care poți să-i suni, să le ceri niște sfaturi. Pentru că e foarte important să ai pe cineva care să știe drumul. Și cu asta am suferit foarte mult. Acum nu mai sufăr, pentru că am învățat singură drumul.“
#RoadtoParis: 18 grame de istorie
Organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris au dezvăluit medaliile pe care le vor oferi la competiția din vară. Fiecare conține câte o bucată hexagonală de metal care a făcut parte din Turnul Eiffel. Fiecare hexagon cântărește 18 grame și e realizat din bucăți de metal care au fost desprinse din turn la renovare și conservate până acum.
„Să câștigi o medalie de aur este deja ceva incredibil. Dar am vrut să adăugăm această notă franțuzească și ne-am gândit că Turnul Eiffel ar fi cireașa de pe tort", a spus Joachim Roncin, șeful departamentului de design al comitetului de organizare a JO. „A avea o bucată din el este o bucată de istorie".
Zeița greacă a victoriei, Nike, apare pe cealaltă parte a medaliilor, așa cum s-a întâmplat la fiecare ediție, din 1928. Dar Parisul a adăugat și acolo o mică reprezentare a Turnului Eiffel, într-o altă ruptură cu tradiția. Pentru persoanele cu deficiențe de vedere, medaliile paralimpice au inscripționat „Paris 2024" în limbaj Braille, iar marginile au crestături: una pentru aur, două pentru argint, trei pentru bronz.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe. Dacă l-ai primit de la un prieten, te poți abona aici.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.