În actualul context climatic, să organizezi competiții sportive în aer liber seamănă tot mai mult cu a te specializa în gestionarea situațiilor de criză, glumește antreprenorul sportiv Daniel Santa. Toamna trecută, la Brașov Running Festival, eveniment pe care îl organizează de cinci ani, s-a confruntat cu o vijelie care a avariat mai multe corturi și echipamente, chiar înainte de cursă. Iar vara aceasta, prima ediție a Cluj Running Festival a avut loc în timpul unui val de căldură extremă care a pus sub semnul întrebării desfășurarea evenimentului.
Sunt fenomene climatice care afectează tot mai mult lumea sportului, așa cum ne afectează pe toți. Aproape ne-am obișnuit să vedem jucători de tenis sau fotbal leșinând pe teren din cauza căldurii, sau etape de tururi cicliste întrerupte de furtuni. Temperaturile ridicate, fenomenele extreme, inundațiile, fumul provenit de la incendiile forestiere și deteriorarea calității aerului influențează modul în care sportivii se antrenează, se recuperează și concurează. Iar pentru organizatorii de evenimente, orașe gazdă și federații, apar tot mai multe provocări operaționale: modificări ale programului, măsuri medicale sporite, avarii ale spațiilor competiționale, perturbări ale transportului și presiune asupra infrastructurii temporare.
„Realitatea este că trăim într-o lume marcată de schimbările climatice”, spune pentru The Guardian Dr. Lee Taylor de la Universitatea din Loughborough, unul dintre liderii mondiali în pregătirea sportivilor de elită pentru condiții extreme. „Este inevitabil, indiferent de sportul pe care îl practici și de nivelul la care te afli, ca o parte din antrenamente și competiții să se desfășoare într-un mediu cu temperaturi ridicate. Așadar, fie renunțăm cu totul la sport, fie ne adaptăm.”
Echipa condusă de Daniel Santa la Cluj Running Festival a dublat cantitatea de apă disponibilă, a pregătit căzi gonflabile cu gheață, a distribuit voluntarilor de traseu pulverizatoare de apă și, cel mai important, a dublat personalul medical de pe traseu. Pentru Daniel, cea mai importantă lecție a fost că, oricâte planuri ar face și oricât de organizat ar fi, pot apărea oricând situații neprevăzute. Ce contează în astfel de momente e flexibilitatea și capacitatea echipei de a se mobiliza și adapta, de a lua decizii rapide și responsabile, de a stabili proceduri și planuri de rezervă.
„Întotdeauna e bine să «exagerezi» când vine vorba de prevenție“
După cinci ediții de succes la Brașov, Daniel și echipa sa au ales să extindă conceptul Brașov Running Festival cu un eveniment similar de alergare pe șosea la Cluj-Napoca, care a avut loc între 27 și 28 iunie. Au ales să fie curajoși într-o perioadă marcată de incertitudine economică, spunea atunci directorul celor două competiții, tocmai pentru că este și o perioadă în care „sănătatea mintală, echilibrul dintre viața profesională și cea personală, starea de bine, obiceiurile sănătoase și modelele de urmat sunt mai importante ca niciodată.”
Mi-a povestit mai jos cum a decurs prima ediție, cum s-au adaptat condițiilor meteo și ce măsuri au luat pentru siguranța sportivilor, personalului și voluntarilor.
De ce ți-ai dorit să extinzi competiția cu evenimentul din Cluj și ce a adus nou față de cel din Brașov?
Cred că sunt mai multe motive. Unul dintre ele este acela că îmi place mult să construiesc de la zero și să formez „ecosisteme” noi în jurul unui eveniment. Știu cât de transformatoare poate fi experiența pentru oamenii pe care îi implic în asta și mi s-a confirmat din nou asta la Cluj.
În egală măsură, am simțit că orașul are o comunitate de alergători ieșită din comun, cu o energie și un „vibe” diferite de ce am întâlnit în alte orașe. Mă bucur tare mult că am reușit să aducem laolaltă multe dintre comunitățile și cluburile din Cluj și că am construit această primă ediție cumva adaptată la personalitatea lor și cu ajutorul lor.
Cred că e un eveniment orientat mai mult pe componenta socială și culturală a alergării și că e mai incluziv și mai „fun”, mai festivalier. Anul viitor vrem să avem aici de trei ori mai multe alergări, cu tot felul de tematici, în locații neobișnuite, practic să ducem alergarea în cât mai multe zone din comunitate, chiar dacă „axis mundi” va rămâne Cluj Arena, de acolo de unde se va da startul și unde se vor încheia cele mai importante curse.
Cum multiplici un eveniment de succes într-un alt oraș, unde nu cunoști la fel de bine infrastructura și nu ai aceleași conexiuni locale?
Cred că cu asta începi, de fapt. Studiezi infrastructura, vezi cum o poți integra și exploata mai bine și cauți conexiunile locale. Deși rețeta și ADN-ul sunt aceleași, evenimentul din Cluj e foarte diferit de cel din Brașov, tocmai prin modul în care e construit logistic, dar și pentru că l-am lăsat să se formeze pe profilul și personalitatea alergătorilor și a comunității locale. Echipa are un nucleu cheie local și cred că în 2027 va deveni într-o mare măsură autonomă și va putea să livreze cea mai mare parte din eveniment independent de echipa de la Brașov.
Care crezi că e rețeta voastră și care e impactul pe care vi-l doriți prin extindere?
Cred că rețeta e destul de simplă, pornim de la cursa de elite, ca un spectacol al celor mai buni alergători de pe planetă, ca pretext și context de a aduna oamenii în jurul alergării și de a-i lăsa cuprinși de febra și energia asta fantastică din jurul evenimentelor de alergare. Punem tot mai mult accent pe entertainment, pe partea distractivă a alergării, pe rolul ei de a conecta oamenii și de a-i face mai buni.
Impactul e vizibil cu ochiul liber, vedem oameni mai activi, mai sănătoși fizic și mental, comunități mai bine conectate și orașe promovate la nivel internațional. Atât Brașovul în trecut, cât și Clujul în prezent intră pe o hartă selectă a marilor evenimente de alergare.
Când ai ales data pentru ediția din Cluj, te-a îngrijorat în vreun fel posibilitatea unui val de căldură care să afecteze competiția?
N-am prea avut de ales, a trebuit să găsim o dată care să se potrivească și cu „ferestrele” disponibile în calendarul World Athletics, dar care să nu se suprapună cu evenimentele deja existente în Cluj. Am pornit la drum cu respect pentru ceea ce deja există în Cluj și cu înțelegerea că, înainte de a putea să impunem noi o dată, trebuie să demonstrăm ce putem face și ce dimensiune și perspectivă poate avea acest proiect. Cred că am făcut în 2026 asta și se vor vedea urmările anul viitor.
Revenind la căldură, am luat în considerare că 10 km este cea mai lungă cursă din program. Atleții de elită concurează toată vara, dar pe pistă, nu pe șosea. Distanța maximă și acolo e tot de 10.000 de metri, deși, ocazional, maratonul campionatelor europene, mondiale sau al Jocurilor Olimpice, poate fi programat în august sau septembrie în condiții mult mai grele. Dacă evenimentul se desfășura cu o săptămână înainte sau după, temperatura ar fi fost cu 10 grade mai mică. Poți avea peste 30 de grade și în septembrie și în octombrie. Riscul poate fi mai mic în mai, dar nu e nul. Probabil că anul viitor vom încerca să găsim o dată în luna mai.
Cum crezi că amenință schimbările climatice, cu valurile de căldură și fenomenele extreme tot mai dese, evenimentele sportive, mai ales cele desfășurate în aer liber, cum sunt cele de atletism?
Lucrurile au fost, într-adevăr, tot mai grave în ultimii ani. O dată pentru că s-au ales orașe gazdă pentru competițiile cele mai importante care au o climă total nepotrivită vara (vezi Doha sau Tokyo), dar și pentru că în toată Europa, în august sau septembrie, poate fi foarte cald. Sezonalitatea curselor de șosea rămâne una cu două intervale, unul de primăvară și unul de toamnă, dar la fel cum anul trecut am avut ploaie și frig înainte de Brașov Running Festival, anul acesta în octombrie poate fi foarte cald. Lucru pe care nu ni-l dorim, pentru că, evident, o competiție la care sunt vizate recorduri continentale și mondiale are nevoie de temperaturi prielnice, iar orice detaliu poate face diferența.
Cred, însă, că riscul ca anumite evenimente să se anuleze sau să se amâne crește, de asemenea, că evenimentele de anduranță, precum maratoanele și ultramaratoanele, sunt mult mai expuse.
Ce măsuri pot lua organizatorii, în acest context? Voi cum ați încercat să vă adaptați, există vreun ghid din partea World Athletics pentru astfel de situații?
Nu există neapărat un ghid, recomandările sunt unele de bun-simț. Orice competiție cu label World Athletics se poate desfășura doar dacă din echipa de organizare face parte și un director medical, acreditat și instruit de World Athletics. Este persoana către care ne îndreptăm atunci când trebuie să planificăm un răspuns la potențiale condiții extreme.
Am dublat cantitatea de apă disponibilă în eveniment, am comandat foarte multă gheață, am pregătit căzi gonflabile cu gheață, am achiziționat și distribuit către voluntarii de traseu pulverizatoare de apă și, cel mai important, am dublat personalul medical de pe traseu.
Am avut o situație în care faptul că am adăugat un ambulanțier pe motocicletă s-a dovedit providențial. Am avut în proba de 10K elite feminin o alergătoare care a avut o reacție alergică, amplificată de căldură, dar pe care, în momentul în care a căzut, ambulanțierul pe motocicletă deja o urmărea, pentru că s-a desprins de restul plutonului și era destul de evident că nu se simte bine. În felul acesta, intervenția a fost imediată și ne-a scutit de o potențială tragedie. Întotdeauna e bine să „exagerezi” când vine vorba de prevenție.
De asemenea, trebuie mereu luată în considerare și siguranța personalului și voluntarilor. Sunt sute de oameni care lucrează la un astfel de eveniment, care pot fi expuși la căldură mult mai mult timp decât alergătorii. Noi avem un responsabil SSM în eveniment, care a recomandat schimbarea intervalelor de lucru, s-a lucrat mult mai mult dimineața devreme și seara târziu.
V-ați gândit în vreun moment să anulați? Cum ați decis să continuați și cum a fost pentru sportivi?
Evident că ne-am gândit și la posibilitatea anulării. S-a întâmplat acest lucru la toate competițiile mari din Europa în acel weekend. Noi am luat în considerare faptul că distanța era totuși una abordabilă; dacă am fi făcut un maraton, am fi anulat aproape sigur.
În plus, le-am comunicat tuturor alergătorilor că dacă pentru ei e prima competiție de 10 km și nu sunt siguri că pot termina în timp util și fără probleme, se pot muta gratuit la proba de 5 km, mai scurtă și programată mai devreme de dimineață. Au făcut asta peste 100 de oameni și n-a fost simplu logistic (din perspectiva cronometrajului electronic, de exemplu). Dar oamenii au fost realiști, au pus siguranța înaintea orgoliului și astfel s-au evitat incidente.
Nu cred că a fost foarte ușor pentru alergători, timpii sportivilor de elită au fost cam cu un minut mai slabi decât ne așteptam, ceea ce la nivelul acesta e foarte mult. Dar nu au existat incidente majore, cu excepția celui în care a fost implicată suedeza Meraf Bahta, dar acolo nu căldura a fost cauza principală.
E ceva ce ai învățat din această experiență și te-ai gândit să aplici în viitor, sau o nevoie de ansamblu pe care ai identificat-o – chiar la nivel de orașe sau autorități poate?
Râd acum, dar după ce la Brașov anul trecut am avut vijelie și furtună chiar înainte de cursă (ne-au fost avariate multe corturi și echipamente), anul acesta am avut căldură extremă la Cluj, așa că eu cred că ușor ne specializăm în gestionarea situațiilor de criză.
Cred că lecția principală e că niciodată nu ești cu adevărat pregătit, că trebuie să ai foarte multă disponibilitate la efort suplimentar, flexibilitate în abordarea organizatorică, planuri B, C, D, proceduri și responsabilitate și înțelepciune la nivel decizional.
Cred că schema extinsă din perspectiva medicală, cu mai multe ambulanțe și mai mulți medici, inclusiv pe motocicletă, va rămâne un standard.
În egală măsură, sentimentul e că ești relativ singur, ca organizator, într-un asemenea context și că, fără panică, fără exagerări, autoritățile ar putea fi ceva mai puternic implicate. Dar asta ține mult de noi, organizatorii. Cred că trebuie să creăm mai mult decât relații birocratice cu autoritățile locale și instituțiile implicate, trebuie să colaborăm pentru ca siguranța oamenilor să fie mereu primordială, iar experiența lor una memorabilă în sensul bun.
Dincolo de contextul climatic, cum măsurați succesul acestui eveniment și ce vă propuneți mai departe?
Am câteva elemente cantitative, măsurabile, raționale care îmi confirmă că Clujul a fost o alegere corectă în demersul nostru de extindere, dar prefer să mă concentrez acum pe aspectele ceva mai subiective, umane. Pentru mine e mult mai important să termin un eveniment cu senzații bune, cu energie pozitivă, cu epuizare fizică, dar cu bucurie în fiecare celulă. Așa s-a simțit la Cluj și pe temelia asta vreau să construim.
Cred că s-a creat un nucleu de oameni fantastici, o echipă de organizare profesionistă, dar și extrem de pasionată și valoroasă uman. Avem și o comunitate minunată de alergători locali, în jurul căreia evenimentul poate să crească enorm. Oamenii au înțeles ce facem, de ce e diferit un eveniment din seria Running Festival și cred că cel mai important este că avem un precedent la care să ne raportăm.
🏃Urmează a șasea ediție Brașov Running Festival, care are loc pe 3-4 octombrie.
Timeout
🌡️Căldura extremă a schimbat sportul de performanță în această vară, și trebuie să se adapteze pentru a supraviețui
🚴Turul Franței a fost și el afectat ca niciodată de valuri de căldură și incendii care au dus la modificarea a trei etape. Despre cum s-au adaptat echipele la cea mai fierbinte ediție din istorie a scris The Athletic: printre altele, cu veste de gheață, paturi inteligente, budincă de orez rece și pisoare care îți spun cât ești de hidratat.
🎾Cum folosesc jucătorii de tenis inteligența artificială pentru a-și analiza adversarii și a-și organiza viața
⚽️De ce i-a luat fotbalului așa mult să se revolte împotriva lui Infantino?
👕Cele mai frumoase 10 modele de tricouri de acasă ale echipelor europene pentru sezonul 26/27
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Mulțumesc tuturor celor care contribuiți la scrierea sa printr-o donație recurentă sau cu o cafea simbolică. Încrederea voastră contează mult.
Mulțumim, Andreea!