Discussion about this post

User's avatar
Tibi's avatar

Cele care mi-au placut cel mai mult in ultima perioada:

- Trilogia Beartown, Fredrik Backman: care la prima vedere este despre hochei, despre pasiunea de a castiga, sacrificiul cerut de sport si bucuria de a face parte dintr-o echipa. Dar dincolo de teren, seria arata cum sportul devine centrul unei comunitati: aduna oamenii, le da un sens comun dar poate si sa divizeze atunci cand miza devine prea mare. O poveste faina despre camaraderie, loialitate si responsabilitatea pe care o avem unii fata de altii. Cu multe momente care te obliga la introspectie.

- Portile de foc, Steven Pressfield: prin ochii unui supravietuitor al bataliei de la Termopile, descoperi ce insemna disciplina si cultura spartiata, forta unei comunitati unite in fata unei lupte imposibile. Poveste despre curaj.

- Tetralogia Napolitana, Elena Ferrante: o poveste a prieteniei dintre doua femei - pe fundalul Italiei postbelice, cu tensiunile sociale, economice si culturale care modeleaza vietile personajelor.

Lucian Mircu's avatar

La povești legate de sport, mi-a plăcut "Cartea înălțimilor", scrisă de alpinistul David Neacșu împreună cu Ruxandra Hurezean. Un călător/ explorator înrudit cu Indiana Jonesc care, între multe alte locuri de pe glob, a ajuns o vreme și la tribul machiguenga, mai cunoscut din "Povestașul" lui Llosa. Povestașul era o verigă de bază în comunitățile de machiguengas din junglă, conectați mereu la natură. Ei se descriu ca oameni care umblă. A umbla, spun ei, înseamnă a supraviețui, a avea posibilitatea de a te întoarce. Citind cartea m-am gândit că și David Neacșu e un fel de povestaș umblător ca în Llosa. Îți dă poftă de umblat.

Fără legătură cu sportul, m-au prins recent "Sempre Susan", biografia lui Susan Sontag scrisă la fel de captivant precum e și eroina cărții lui Sigrid Nunez și "Ce am învățat de la Graham Greene", de Andrei Gorzo. Cartea extrem de personală a criticului de film se învârte în jurul relației cu tatăl său cu o deschidere emoțională completă. De fapt, o rană pe care o putem contempla cu familiaritate mulți din cei crescuți în anii '80 -'90. E ca un film de spionaj bun și simultan un documentar de familie cu toate cărțile la vedere.

Bonus, recomand tot ce a apărut recent scris de istoricul Thierry Wolton (în special Întoarcerea vremurilor barbare) pentru a înțelege mai mult din lumea noastră.

Mulțumesc pentru celelalte recomandări de aici.

4 more comments...

No posts

Ready for more?