„Nu e ușor să te califici la Mondiale, sunt foarte puțini care reușesc asta." Interviu cu Marius Grigore, antrenorul lui Andrei Anghel
Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație. „Dacă nu faci lucrurile cu plăcere, dacă nu ai obiective, intri într-o zonă de platou"
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu susținerea Edenia:
Marius Grigore e antrenor și arbitru internațional acreditat FINA, iar în 2004 a înființat, împreună cu Liviu Vlăsceanu, clubul privat Bucharest Sport Club (BSC), pentru că își doreau să facă lucrurile „altfel”. Își doreau un mediu unde sportivii să se dezvolte armonios, să nu-și piardă plăcerea pentru înot și unde să se simtă ca într-o familie, chiar dacă asta înseamnă să înfrunte împreună și perioadele dificile, inevitabile în sportul de mare performanță.
Ce e important când pornești la un astfel de drum, spune, e să-ți abordezi meseria cu seriozitate, dar și cu plăcere, să ai o obiective și să crești în jur o echipă care să creadă în construcția comună. Clubul a crescut organic în timp, și s-a extins cu secții de gimnastică ritmică (soția sa e antrenoare), dans modern, triatlon și înot sincron.
Secția de înot are acum peste 100 de înotători legitimați, printre care Alexandru Constantinescu (campion european și mondial de juniori în 2022 cu ștafeta 4x100m liber), Denis Popescu sau Andrei Anghel, cu care Marius Grigore participă zilele acestea la Campionatele Mondiale în Bazin Lung din Japonia.
Mai jos, un interviu cu Marius Grigore despre clubul pe care l-a fondat, parcursul lui Andrei și obiectivele pe care și le-au propus anul acesta.
Ați pornit un club privat în 2004, BSC, ce obiectiv aveți ca antrenor?
Obiectivul meu e să calificăm sportivi la Jocurile Olimpice. Fiindcă ăsta e visul oricui. Știu, calificarea la Olimpiadă e supremă, însă, m-aș duce un pic paralel spunând că dacă am reușit să calificăm sportiv la Campionate Mondiale, e oarecum același lucru. Fiindcă nu-i ușor să te califici la Mondiale, și acolo e cu barem. Nu-i ușor să concurezi la Mondiale. Și sunt foarte puțini care reușesc să facă asta.
De ce credeți că sunt așa puțini care se califică, și chiar care ajung la seniorat?
Ar trebuie să avem o discuție foarte amplă legată de ceea ce înseamnă nevoile copiilor. Fiindcă din ce în ce mai mult, ne îndepărtăm de nevoile lor. Nu știm când să apăsăm pe accelerație, când să ridicăm picioarele de pe accelerație, când să fim lângă ei, când să-l lăsăm să respire. Asta e o joacă și un balet pe care puțin îl înțeleg.
Părinții vor ca copilul lor să fie cel mai bun. Și cu cât cresc, cu atât presiunea e mai mare. Ei când sunt mici, acceptă. Că au energie, e ok, e fun. Dar cu cât cresc, noi uităm că noi, ca adulți, nu putem să facem ce fac ei. Dacă noi înțelegem asta, lumea va fi altfel.
Cum a fost parcursul lu Andrei?
Parcursul lui a fost și este o provocare pentru mine. Fiindcă am învățat împreună cu el și am descoperit împreună cu el ceea ce înseamnă sportul de mare performanță. Iar pentru mine e o provocare: să învăț, să descoper, să ajung în zone de la extaz la agonie și de la agonie la extaz. Pentru mine astea sunt niște provocări.
E prima oară când vă loviți de ele?
Da. În cariera de antrenor, niciodată nu vei avea aceleași trăiri, aceiași oameni cărora să li se întâmple lucrurile la fel. Fiindcă noi nu lucrăm cu roboți. Fiecare individ este diferit și, de fapt, în primă fază, trebuie să accepți că fiecare individ este altfel. Și când ajungi în zona asta, poți să lucrezi altfel cu Andrei, altfel cu Denis, altfel cu Constantinescu. Fiindcă trebuie să le dai fiecăruia ce au nevoie. Nu mai sunt vremurile alea, în care să spui «nu, așa e cum vreau eu».
Ce obiective aveți anul acesta și cum a mers pregătirea?
Anul acesta avem ca obiectiv cel puțin semifinală la Mondiale și cel puțin finală la Europenele din Bazin Scurt din București. Eu sunt foarte încrezător. Și cred, cu tărie, că Andrei o să fie ok.
Pregătirea merge foarte bine. Eu am învățat cum să gestionez relația cu el în așa fel încât să stăm tot timpul într-o zonă în care el să performeze, iar eu la fel să performez. Fiindcă mai apar momente, însă ne întoarcem la pedala aceea; trebuie să știm când să o apăsăm, când să o mai ridicăm. Fiindcă altfel nu rezistă nici sportivul, nici antrenorul.
O să fie primele Mondiale în bazin lung și pentru el ca sportiv, și pentru dumneavoastră ca antrenor, sunt emoții?
Sunt emoții extrem de mari, dar care nu se văd. Fiindcă sportivul nu trebuie să vadă. Însă da, nu pot să spun că nu sunt, fiindca nu poți să spui că nu ai emoții lucrând cu cineva alături de care te implici total. Fiindcă e foarte dificilă viața de sportiv de mare performanță, atât pentru sportiv, cât și pentru antrenor. Ești foarte mult timp plecat, și e foarte mult timp în care ajungi acasă și ești tot cu gândul la ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, ce trebuie să fac, cum trebuie să fac. Nu vreau să pară că mă plâng, dar ăsta e normalul nostru, de aceea sunt din ce în ce mai puțini antrenori care vor să facă performanță.
Sunt și împliniri - faptul că sunteți la Mondiale, de exemplu?
Într-adevăr, sunt împliniri sufletești, fiindcă din punct de vedere financiar, e mult mai bine să faci inițiere. Și aici ne întoarcem la obiective. Ce obiective ai? Astea sunt obiectivele mele. Astea sunt obiectivele noastre. Și am reușit cu antrenorii care fac performanță la noi la club să le însuflăm obiectivele clubului. Fiindcă tot timpul am vrut să fim altfel.
Ce înseamnă acest altfel?
Altfel înseamnă că sportul trebuie să fie o plăcere la orice vârstă. Pentru că cu cât cresc, cu atât apar tot felul de…frustrări poate e un cuvânt destul de greu, însă cam asta e realitatea. Înotul e un sport greu. E frumos, dar la un moment dat devine monoton, e extrem de ciclic și doar cei puternici reușesc. Însă noi asta ne dorim, și asta cred că facem la club. Chiar dacă cuvântul familie înseamnă pentru unii ceva forțat, eu consider că suntem o familie, în care trebuie să ne asumăm că nu tot timpul este numai roz.
Care sunt provocările în a avea un club privat?
Cea mai mare provocare e să poți să gestionezi situația financiară. Însă dintotdeauna orice provocare sau orice situație neplăcută, am încercat să o transformăm într-o oportunitate. Fiindcă nu mai am timp să stau să mă gândesc la ce e rău. Ok, ce putem scoate din asta ca să fie bine?
Pe scurt, e important ca toată lumea să facă ce îi place și să ai obiective, asta e cel mai important. Să ai un obiectiv. Nu doar faci ca să faci. Și să-ți crești o echipă care să aibă aceleași obiective cu tine. Dacă nu faci lucrurile cu plăcere, dacă nu ai obiective, intri într-o zonă de platou, cum îi spuneam noi, chiar în performanță în care, mie cel puțin, mi-ar fi greu să vin la serviciu, doar ca să vin.
Tintiți și Jocurile Olimpice?
Cu siguranță. Acum avem doi sportivi, Andrei (Anghel) și Denis (Popescu), care sunt foarte aproape de barem, amândoi la aceeași probă, 100 metri spate.
Andrei debutează la Campionatele Mondiale pe 24 iulie, în calificările probei de 100 metri spate, urmând să concureze și la 50 metri spate pe 29 iulie.
Pe parcursul Campionatelor Mondiale de Natație, trimit ediții speciale ale newsletterului Povești din Sport. Unele texte, precum acesta, apar direct pe Substack. Dacă te abonezi, afli despre toate.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.