Interviu: Constantin Popovici, campion european la high-diving, visează și la aurul mondial
Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație. „Când ai deja niște succese, următoarele țeluri ți se par mai ușor de realizat. Și ai mai multă încredere în tine.”
🏊♂️ Corespondență din Fukuoka, de la Campionatele Mondiale de Natație, unde particip cu susținerea Edenia:
La Campionatele Mondiale de Natație din 2009, Constantin Popovici s-a clasat pe opt la sărituri în apă de la 10 metri, deși în ultimii ani se antrenase mai mult pe bureți: într-o sală metodică din Complexul „23 August”, ca cea de gimnastică, unde sportivii săreau de pe trambulină pe saltele. Un loc opt mondial când vii dintr-un oraș fără bazin a atras atenția presei și mirarea altor sportivi, care nu-l credeau că se antrenează pe bureți.
În 2011, a renunțat la sport, pentru că voia un viitor mai bun. În următorii șapte ani, a participat la spectacole de sărituri în apă pe vase de croazieră, a lucrat în Las Vegas pentru Cirque du Soleil și în parcuri de distracții din Italia. „Eram artist, nu mai eram sportiv”, mi-a spus în 2019, prima oară când mi-a povestit parcursul lui neobișnuit în sport, pentru Lead.ro.
Așa a descoperit săriturile de la mare înălțime (high-diving) și a simțit că asta e vocația lui. În 2019, a devenit primul român care a participat la o etapă din circuitul mondial Red Bull Cliff Diving, cea mai spectaculoasă competiție de sărituri de la mare înălțime – din locuri ca acoperișul Operei din Oslo, podul Stari Most din Mostar, monument UNESCO, sau stânci din Irlanda, Franța sau Italia. Din 2019 e sportiv permanent al Seriei Mondiale Red Bull Cliff Diving, unde se află constant pe podium. În sezonul actual, ocupă locul 1 în clasamentul general.
După opt ani de pauză, a revenit și în sportul de performanță. A participat la un campionat național de sărituri de la 10 metri în 2018, și de atunci se antrenează în paralel, atât pentru 10 metri cât și pentru high-diving, care între timp a fost introdus la Campionatele Mondiale (în 2012) și la cele Europene (anul trecut, când Constantin a devenit primul campion european din istorie).
Pauza și experiențele din acei ani l-au ajutat să revină în sport cu altă viziune și cu mai multă încredere, spune acum: „(Înainte) aveam încredere că puteam să fiu acolo, un finalist. Dar mi se părea foarte greu de realizat. Nu imposibil, foarte greu de realizat. Cel puțin stând în România. Noi nu aveam bazin în România și era greu să visez la campion olimpic. Acum am altă mentalitate. Și când ai deja niște succese, deja următoarele țeluri ți se par mai ușor de realizat. Și ai mai multă încredere în tine și tot așa.”
La Campionatele Mondiale din Japonia, Constantin va fi singurul sportiv care concurează atât în proba de 27 de metri cât și în cea de 10 metri individual (Gary Hunt, campion mondial în 2019 și cel mai de succes sportiv din istoria high-divingului masculin, concurează și el la ambele, dar la 10 metri sincron.)
Chiar înainte să plece spre Fukuoka, mi-a povestit despre pregătirea și obiectivele pentru Mondiale, planurile pe termen lung și rolul perfomanțelor sale în creșterea popularității sportului pe care-l practică.
E prima oară când concurezi la un Campionat Mondial la ambele probe?
Da. A mai fost o tentativă în 2019, dar m-am accidentat chiar înainte, mi-am rupt patru oase la piciorul stâng. Concursul a fost la șapte săptămâni după accidentare și am sărit destul de slab la 10 metri. Aveam zile când mă durea mai tare și zile când mă durea mai puțin. E, aia era ziua când m-a durut tare de tot. Și am mers prost. După câteva zile aveam proba de 27 de metri, dar mai mult de 12-13 metri nu puteam să sar în picioare. Am încercat, dar nu s-a putut și m-am retras. Dar încercăm iar.
Ești singurul care sare la ambele?
Da, sunt singurul care sare la 10 metri individual și în proba de 27 metri. Mai e Gary Hunt, care sare la sincron 10 metri și în proba de 27. El și colegul lui participă pentru Franța, care e țară gazdă la Jocurile Olimpice, și au deja un loc asigurat la probele de sincron. Deci merg doar la ca să-și păstreze locul. Iar el are șapte zile între proba lui și high-diving-ul. La mine sunt vreo trei sau patru zile. Deci e un pic mai greuț și trebuie să-mi calculez timpul foarte meticulos.
Și nu e greu, ai timp să te refaci între probe?
E greu, dacă era ușor, toată lumea facea asta. Dar am făcut un test cu Jocurile Europene. Am venit de la concurs de high-diving de la Paris, de la Red Bull Cliff Diving (n.r: unde a câștigat). Din Paris, m-am dus direct în Polonia pentru Jocurile Europene, unde am participat la proba de 10 metri (n.r: s-a clasat pe locul 5 în finală). Și exact după patru zile am participat la o nouă etapă Red Bull Cliff Divind, în Italia (n.r: unde s-a clasat pe 2). Exact același lucru voi face și aici. Numai că, pot spune că aici o să fie un pic mai bine, pentru că nu călătoresc între ele. Și am fizioterapeuta acolo, avem tot ce trebuie. Teoretic ar trebui să fie mai simplu.
Ce-ți propui în cele două probe?
La 10 metri, planul meu și țelul meu este să intru în primii 12. Pentru că la 10 metri e concurența mai mare decât la 27 de metri. Nu că e mai ușor, nu că e mai greu, e diferit. Sunt, pur și simplu, mai mulți concurenți și e concurența mai mare. Și dacă ești în primii 12, califici un loc la Jocurile Olimpice. Nu te califici personal, nu este calificare nominală, califici un loc pentru țara respectivă.
Iar la high-diving...desigur că vreau să fiu campion mondial. Acolo am șansele cele mai mari. Am mers destul de bine anul ăsta. Și mai jos de locul întâi nu vreau să tind.
Simți că ți se și potrivește mai bine high-diving-ul?
Acum, da. Eu la 10 metri am avut o pauză de opt ani de zile. În plus, făcând high-diving, se schimbă un pic intrarea în apă: noi la 10 metri intrăm doar cu capul, la high-diving doar în picioare. Și atunci, mi s-a modificat un pic și structura intrărilor în apă, nu mai am acele intrări; la 20-25 de ani le aveam foarte bune, era potențial mare acolo. Acum am la 27 de metri intrările astea excepționale. Mai am și la 10 metri, dar nu cum era la 20-25 de ani. Acum, ce-i drept, mă focusez mai mult pe proba de 27 de metri, pentru că știu că acolo e potențial mai mare. Dar dacă mă calific și particip la Jocurile Olimpice, clar dau tot ce pot acolo și tind la mai mult.
Cum te pregătești pentru ambele probe, în paralel?
După ani de zile, am început să prind atâta experiență încât am nevoie doar de mici detalii. Adică nu fac antramente majore pentru 27 de metri, încerc să le combin pe amândouă. De exemplu, înainte de plecarea în Japonia am făcut pregătire în Austria, unde pot să mă antrenez la ambele. Vineri dimineață am făcut antrenamente în Graz, la sărituri de la 10 metri, apoi am condus cinci ore și jumătate până în Tirol. M-am antrenat la 27 metri - vineri, sâmbătă, duminică. Duminică am condus înapoi vreo 6 ore și luni eram la bazin. Asta ca să nu am o pauză foarte mare de la ultimul concurs de 27 de metri până la următorul.
Și noi ne antrenăm ore întregi pe zi, ca orice alt sportiv
Anul trecut ai ieșit campion european la Roma, ce-a însemnat pentru tine?
Am fost foarte bucuros, mai ales pentru că a fost prima ediție de Campionat European în care s-a introdus proba de 27 de metri. Și toată lumea a vrut să ia acest titlu, ca să fie primul. Pentru că, da, contează; rămâi în istorie. Ești primul. Primul campion european.
Cum a fost primul campion mondial, Orlando Duque. Toată lumea îl știe. Cu toate că dacă te uiți la rezultate, în comparație cu Gary Hunt, nu are foarte mari rezultate. Dar toată lumea îl știe pe el, pentru că a fost primul. Și pentru că a fost și pionier al high-divingului.
Și e important pentru tine că ești primul campion european?
Poate nu pentru mine neapărat, dar pentru România a contat. Se mai mediatizau săriturile, dar nu atât de mult cât a fost mediatizată proba de 27 metri de la Europene. Adică a contat pentru România, pentru că am adus direct rezultatul țării.
Te bucură că aduci mai multă popularitate sportului?
Da, pentru că e un sport foarte greu, foarte dificil. Adică, de multe ori ne catalogau ca și cum am fi circari, sau „voi săriți de pe blocuri”, mai știu eu ce ziceau. Dar, acum fiind introdus și în grila Campionatului Mondial de ceva timp, avem cupe mondiale, e și Campionatul European acum, sportul devine din ce în ce mai legit, să zic așa. Următorul pas ar fi să mai fie introdus la Jocurile Olimpice.
„De aceea am fost atât de bucuros că am adus rezultatul ăsta pentru România, ca să fim și noi recunoscuți laolaltă cu toate sporturile. Să nu zică lumea că noi suntem, nu știu, amatori sau mai prejos. Și atunci e bun rezultatul ăsta ca să arate că nu e chiar așa. Și noi ne antrenăm ore întregi pe zi, ca orice alt sportiv.”
Ce-ți propui mai departe, ce e important să realizezi viitor?
Îmi propun multe lucruri. Deocamdată mă focusez pe cel mai important concurs din anul ăsta. Și după aia le luăm pe toate la rând și încerc să fiu sănătos pe tot parcursul anului. Pentru că anul trecut am avut o accidentare în septembrie, după Europene, la plămânul stâng. Am făcut un pneumotorax. Adică mi-a explodat plămânul, pe românește.
Într-o săritură?
Da, la impactul cu apa. Dar aveam echipă de salvare, nimeni n-a fost impacientat, nici eu. Am fost la spital, am avut un tub în piept. În fine, a fost complicată treaba și am ratat ultimele trei etape din seria mondială Red Bull. Și atunci, anul ăsta, încerc să am grijă mai mult de sănătate și restul vor veni de la sine.
🔜 Constantin întră în concurs pe 21 iulie (sărituri platformă 10metri) și pe 25 iulie (high-diving, 27 metri, unde participă și Cătălin Preda, vicecampion european la Roma în 2022.)
Pe parcursul Campionatelor Mondiale de Natație, trimit ediții speciale ale newsletterului Povești din Sport. Unele texte, precum acesta, apar direct pe Substack. Dacă te abonezi, afli despre toate.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.