Gimnastele Phoenix
Echipa de gimnastică feminină s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Paris, după ce a lipsit din concursul pe echipe la ultimele două ediții.
Pe 2 octombrie 2023, echipa de gimnastică feminină a României a concurat în a doua zi a calificărilor Campionatului Mondial, unde se decidea prezența la Jocurile Olimpice de anul viitor. Ana Maria Bărbosu, Sabrina Maneca Voinea, Lilia Cosman, Amalia Ghigoarţă, Andreea Preda și Ella Oprea Crețu (rezervă) – patru dintre ele debutante la un Mondial – au purtat costume albe cu sclipici, pe pieptul cărora erau desenate aripile deschise ale unei păsări Phoenix; un simbol al misiunii pe care o aveau de îndeplinit.
Ne-am obișnuit, în ultimii ani, mai ales în octombrie, să scriem despre decăderea gimnasticii românești. Pentru un sport care din 1976, de la 10-le Nadiei de la Montreal, a adus 71 de medalii olimpice, absența de la Jocurile din 2016, apoi și din 2021, a fost văzută ca un dezastru. Era însă doar vârful vizibil al unui sistem nefuncțional de ceva timp, care își construise gloria pe suferința gimnastelor.
Gimnastica e unul din sporturile care au resimțit cel mai dur tranziția post-comunism, dar și lipsa unei strategii, a continuității, a infrastructurii șubrede, a bazei de selecție reduse, a plecării antrenorilor. Au fost ani cu multe schimbări, cu loturi naționale mutate de la Deva la Izvorani, la București și înapoi la Deva, cu plecări, reveniri și scandaluri; cu mult prea multe accidentări ale fetelor, și cu destule ratări în concursuri.
Ultimul an a fost și el dominat de scandaluri și schimbări în lotul de antrenori, de tabere care s-au acuzat public, de demisii și suspendări, lăsând impresia unei comunități dezbinate și plină de orgolii.
Dar cumva, la Mondialele din Belgia de săptămâna aceasta a ajuns o echipă sănătoasă, cu ceva mai multă dificultate în exerciții și cu mai multă încredere. O echipă care și-a stăpânit mai bine emoțiile, și care a părut să spună:
Not this time.
Luni dimineața, în fața a 10.000 de spectatori, cea mai tânără echipă din competiție (cu o medie de vârstă puțin peste 16 ani) a încheiat pe 5 în clasamentul provizoriu, cu 157.795 puncte. Au așteptat finalul zilei ca să afle că vor fi la Paris anul viitor, după 12 ani.
Oricât de frumoasă e simbolistica costumelor, nu e încă o renaștere a gimnaștii românești. România a fost pe 10 din 12 echipe, în contextul în care alte țări au avut gimnaste accidentate. Nu a prins finala pe echipe și nu are încă șanse la medalii. Dar e un motiv de speranță, și e bine să ne bucurăm de ea când o întâlnim.
O comunitate divizată
Echipa a fost însoțită în Belgia de un comitet tehnic format din olandezul Patrick Kiens (antrenor coordonator), Camelia Voinea (antrenoarea și mama Sabrinei, care se pregătește separat, la București), Corina Moroșan, Jones Daymon și Florin Cotuțiu.
E prima oară când România are un antrenor străin, iar părerile despre cine are meritul acestei calificări sunt împărțite: antrenorii actuali sau cei care le-au crescut de mici?
În afară de Lilia Cosman, născută în SUA, restul gimnastelor fac parte din programul „Țară, țară vrem campioane!”, inițiat în 2014 de Mariana Bitang și Octavian Bellu și finanțat de OMV Petrom. E un proiect unic care a presupus înființarea a șase centre de gimnastică în țară, unde 200 de fete selectate în urma unei caravane naționale s-au antrenat conform unei viziuni comune, sub coordonarea celor doi foști antrenori. Cele mai valoroase au fost apoi selecționate în centrele olimpice de juniori, iar ulterior la loturile naționale și olimpice.
Cei doi olandezi au venit în România în 2022, întâi din rol de coregrafi. Au lucrat cu gimnastele coregrafii noi la sol, apoi și la bârnă, iar în ianuarie 2023, Federația l-a numit pe Kiens antrenor coordonator al lotului național. Câteva luni mai târziu, Gina Gogean, antrenoare secundă care lucra cu fetele de cinci ani, și-a dat demisia printr-o scrisoare publică, spunând că a fost dată la o parte de olandez, deranjat că fosta gimnastă se consulta cu Bellu și Bitang.
Patrick Kiens a fost unul dintre antrenorii lotului național olandez acuzați de comportamente abuzive în 2020. Declarațiile sale de după calificarea la Paris vorbesc însă despre o cultură pozitivă, bazată pe comunicare, încredere acordată sportivelor și bucuria de a face gimnastică.
„Dacă analizezi sistemele din gimnastică, aș spune că sunt două: unul bazat pe frică, ceea ce a făcut Marta Karolyi în America, și celălalt e bazat pe împuternicire. Dacă nu ajuți gimnastele să se simtă încrezătoare, nu vor rezista. 30 de ore de antrenamente pe săptămână e mult. Fără să aibă o voce, fără o relație bună cu antrenorul, fără o comunicare bună, reziști doar un ciclu olimpic”, a spus pentru Inside Gymnastics.
Dacă acum 20 de ani erau 500 de fete la poarta unei săli de gimnastică din România, acum sunt 10, mai spune, așa că menținerea sănătății lor e esențială: „Fiecare din ele contează. Nu putem să le stoarcem ca pe lămâi și apoi să le aruncăm. De aceea, singura soluție e împuternicirea lor.”
🤸♂️ Echipa masculină nu s-a calificat, dar Andrei Muntean va fi prezent la Paris, obținând unul din cele 8 locuri individuale alocate țărilor fără echipă calificată, în urma clasamentului de la individual compus.
🤸 Ana Bărbosu s-a clasat pe 23 în finala la individual compus.
🤸 Sabrina Voinea va concura duminică în finala la sol, de la ora 15:00.
🤸♂️ Concursul nu e transmis de nicio televiziune, dar se poate urmări online.
O ligă doar a ei
Simone Biles a revenit după doi ani de pauză și a scris din nou istorie. Întâi, a introdus o nouă săritură în codul de punctaj, un Yurchenko cu dublu echer, care a fost numită Biles II, cea mai dificilă din concursul feminin.
A ajutat apoi SUA să câștige al șaptelea titlu mondial consecutiv, iar aseară a câștigat aurul la individual compus, devenind cea mai decorată gimnastă (sau gimnast) din istorie (34 medalii mondiale și olimpice), depășind recordul lui Vitali Scerbo.
Putea să se oprească după Jocurile Olimpice de la Tokyo, când retragerea ei din concurs a deschis o dezbatere globală despre sănătate mintală. În ultimii doi ani a ținut discursuri, s-a căsătorit și a organizat un turneu național numit chiar GOAT: o serie de 35 de spectacole cu lumini, dans, sclipici și elemente excutate de unele din cele mai bune gimnaste din lume, care a abordat și tema sănătății mintale, pentru că a vrut să arate că atleții, chiar și cei considerați cei mai buni din istorie, sunt tot oameni.
Toamna trecută, a revenit (în secret) la antrenamente, ca să nu aibă regrete peste 10 ani. Ca să nu privească la televizor Mondialele sau JO de la Paris și să se întrebe dacă ar fi putut să fie acolo. „Pot să fac orice-mi doresc după ce-mi închei cariera sportivă, dar nu voi avea o carieră pentru totdeauna”, a spus.
În Antewerp, unde acum 10 ani debuta și câștiga primul ei titlu la individual compus, va mai concura în toate cele patru finale pe aparate.
✈️ Mi-aș fi dorit să fiu acolo să o văd live, și să văd calificarea fetelor, dar nu am avut buget, și nici cum să caut din timp o soluție. M-am consolat cu faptul că mai am o șansă să le văd anul viitor. Apropo:
O cameră în Paris?
Cred că am început cam târziu să caut cazare și m-am panicat când am văzut prețurile. Așa că încerc să întind antenele în mai multe direcții, să apelez la prieteni și cunoscuți, și m-am gândit și la voi.
Dacă știți pe cineva care locuiește în Paris și se gândește să plece pe durata Jocurilor (cum am înțeles că fac mulți, să evite aglomerația), sau cineva care are o cameră de închiriat și vrea să ajute un reporter care visează de mult să participe la Jocurile Olimpice, v-aș fi recunoscătoare dacă ați da mai departe această întrebare. Mulțumesc :)
Industria jocurilor de noroc și jurnalismul (sportiv)
Săptămâna asta, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor a fost concediat de conducerea trustului elvețian Ringier, la presiunile industriei jocurilor de noroc.
Jurnaliștii de la GSP și Libertatea (aflat tot în trustul Ringier) au spus într-o scrisoare publică că decizia vine după ce au refuzat cererile unor manageri din conducerea Ringier să arate în avans articolele despre firmele de jocuri de noroc care sunt clienți de publicitate. Pe 28 august, aceștia au solicitat conducerii, printr-un apel scris, să oprească astfel de presiuni comerciale asupra independenței editoriale. Răspunsul Ringier a venit după o lună, prin demiterea lui Cătălin Țepelin, unul dintre semnatarii apelului și redactor-șef la GSP.
Asta se întâmplă într-un peisaj sportiv și mediatic acaparat de industria jocurilor de noroc. Jucăm fotbal într-un campionat numit SuperLiga, avem stadioane care se numesc Superbet, foști sportivi importanți ai României au contracte de imagine cu case de pariuri (pentru care fac chiar reclamă mascată), iar orașul, internetul și meciurile sunt inundate de reclame.
Știu, din proprie experiență, că e greu să supraviețuiești în domeniul ăsta altfel. Că sunt tot mai puține branduri care mai vor să investească în sport (cu atât mai puține cele care valorizează conținutul înaintea audienței). Și de ce ar face-o, dacă văd doar scandaluri, clickbait și Becali. Și din păcate, publicațiile sportive au contribuit la crearea acestui ecosistem, prin tabloidizarea pe care au început-o înainte de invazia pariurilor. În același timp, GSP e un ziar cu o istorie și o influență majoră, care a publicat, la fel ca Libertatea, investigații importante pentru România.
Iar momentul prin care trec e tocmai despre asta: despre libertatea de a publica ce consideră jurnaliștii relevant și în interesul publicului, nu proprietarii trustului, nu politicienii, nu clienții de publicitate. Și afectează întreaga industrie, așa că încercarea lor de-a opune rezistență e importantă pentru noi toți – nu doar pentru jurnaliști, ci și pentru cititori și societate, mai ales înaintea unui an cu alegeri.
Nu știu cum ar arăta – sau dacă e posibilă – o industrie și o presă sportivă fără reclame la jocuri de noroc (și în care să conteze mai mult conținutul și mai puțin clickurile), dar tare mi-ar plăcea să putem afla.
📌Pentru asta, e nevoie în primul rând de o reglementare mai strictă (aici o petiție de semnat). Sunt țări care le-au interzis sau sunt în proces de a le interzice.
📌 Guvernul a adoptat joi o Ordonanță de Urgență care majorează taxele, limitează reclamele outdoor la 35 de metri pătrați și cere companiilor de jocuri de noroc să aibă sediu permanent în România.
📌 PressOne scrie despre cât de greu e să finanțezi etic presă independentă, iar Panorama despre viața și salariile de jurnalist în România.
Time-out cu recomandări
🧕 Guvernul francez a interzis sportivelor din lotul Franței să poarte hijab la Jocurile Olimpice de la Paris de anul viitor, o decizie criticată de ONU. În satul olimpic se vor aplica însă regulile Comitetului Internaţional Olimpic, care nu impune restricţii privind purtarea hijabului „sau a oricărei alte ţinute religioase sau culturale”.
⚽️ Am văzut primele două episoade din noul documentar Beckham de pe Netflix și mi-am retrăit adolescența de fană Spice Girls și mai ales Beckham (#noregrets). PS: E regizat de actorul american Fisher Stevens, care-l joacă pe Hugo în Succession.
🏈 De la Posh și Becks, la alt power couple: Taylor Swift e în era NFL. Impactul ei cultural e atât de mare încât prezența la un meci de fotbal american (și probabila relație cu Travis Kelce) duce la creșteri semnificative de vânzări, rating, audiență și atrage un sector demografic nou.
🏉 Duminică, la Lille, România joacă ultimul meci la Cupa Mondială de rugby, unde a suferit trei înfrângeri dure, criticate la fel de dur. Robert Adam scrie în PressOne că în rugby nu se poate vorbi de rușine. “În acest sport de uriașă intensitate și duritate, nu există noroc sau trageri de timp. Nu poți marca un eseu și apoi arde holdele, otrăvi fântânile. Diferența se face extrem de repede, mai ales între echipe din categorii valorice diferite.”
📌Thinkdigital a lansat prima rețea de publicitate online dedicată newsletterelor jurnalistice, din care mă bucur că face parte și Povești din Sport; e posibil să vedeți ocazional și reclame în viitor, dar sigur nu din industria de care am vorbit mai sus.
"reclame în viitor, dar sigur nu din industria de care am vorbit mai sus."
Eu nu prea inteleg hatereala asta impotriva industriei de pariuri. Pariurile sportive sunt o distractie ca oricare alta. Iar unele (putine, ce-i drept) chiar au legatura cu sportul. De ex am un amic care se pricepe bine la un anumit sport de nisa, pariaza constant si are un edge, demonstrat.