Fotbalul feminin, între progres și instabilitate
Un Campionat Mondial mai echilibrat în Australia și Noua Zeelandă și un club de fotbal feminin desființat peste noapte în România.
Bună dimineața!
M-am întors din Japonia cu un strop de extra-curaj, pe care l-am folosit să-mi înving teama de microfon și de intimidantul ON AIR. Așa că:
🎙 Săptămâna trecută am povestit la RFI România despre cum a fost la Mondialul de Natație, cum documentez povestea lui David de anul trecut și cum e să fii freelancer în jurnalismul sportiv. Îi mulțumesc mult Andreei Pietroșel că m-a invitat (și a insistat) și a fost foarte răbdătoare cu emoțiile mele.
📺 Ieri am fost în studioul Euronews, unde am vorbit cu Daniel Coman și Radu Hângănuț despre alt subiect important pentru mine, Campionatul Mondial de Fotbal Feminin, care are loc zilele acestea în Australia și Noua Zeelandă. Mă bucură inițiativa lor de-a avea în fiecare săptămână câte o invitată în studio care să vorbească despre fotbalul feminin pe parcursul turneului.
Puțin context despre acest Mondial, ajuns în faza sferturilor:
Continuă trendul ascendent din ultimii ani, cu recorduri de audiență: 1,35 milioane de spectatori participaseră până în optimi, un record pentru istoria turneului.
Echipe cu tradiție precum SUA, Brazilia, Canada sau Germania au fost deja eliminate. Pentru SUA, campioana mondială en-titre, care nu se clasase niciodată mai jos de locul 3!, e cea mai rapidă eliminare, în optimi. Dar poate fi și un lucru bun că nu mai domină așa categoric cum au făcut-o în ultimii ani, pentru că arată că nivelul fotbalului feminin a crescut și în alte țări, competiția e mai puternică, iar turneul mai echilibrat și mai atractiv; iar asta ajută întreg ecosistemul.
Nu e doar progres. Jamaica a avut nevoie de o campanie de crowdfunding organizată de mama unei jucătoare ca să poată participa la Mondial, iar naționala Nigeriei (de nouă ori campioană a Africii) e într-o dispută cu Federația pentru bonusuri și cheltuieli neplătite din trecut.
Spania și Suedia sunt deja în semifinale, azi urmează Australia-Franța (10.00) și Anglia-Columbia (13.30). Meciurile sunt transmise de TVR.
Să păstrăm puțin din spiritul japonez: jucătoarele Japoniei s-au închinat în fața fanilor după înfrângerea cu Suedia din sferturi. Campioane mondiale în 2011, aveau o echipă tânără și jucaseră foarte bine până atunci: nu primiseră niciun gol și înscriseseră 15, cele mai multe din turneu (4-0 chiar cu Spania). Eliminarea lor înseamnă că vom avea o câștigătoare în premieră.
👇 Din Australia și Noua Zeelandă revenim în România, unde:
Un club de fotbal feminin desființat peste noapte
Vinerea trecută, cu doar trei săptămâni înainte de începerea campionatului de fotbal feminin al României, una dintre echipele care impresionase sezonul trecut, câștigând Cupa României și clasându-se pe locul 3 în Liga 1, a cerut Federației retragerea din campionat și a anunțat public că se desființează.
Anunțul a surprins multă lume, dar mai ales jucătoarele, multe dintre ele transferate chiar vara aceasta. Cu o zi înainte, se antrenaseră normal. Se pregăteau să plece în cantonament și să participe la un turneu amical organizat chiar de club, pe 12-13 august, pe stadionul „Marin Anastasovici”, din Giurgiu, unde jucau meciurile pe teren propriu.
Însă pe 3 august, după antrenamentul de dimineață, au fost convocate la o ședință pe Zoom de patronul echipei, care le-a spus că a decis să oprească finanțarea și proiectul. A doua zi, într-o întâlnire în birou, le-a oferit mai multe detalii și le-a explicat că a investit mult în fotbal, a stat mult departe de familie și că nu are susținerea autorităților locale. (Un interviu cu el în ProSport).
Am vorbit cu una dintre cele mai experimentate jucătoare din echipă, Andrea (Andy) Herczeg, titulară și în echipa națională, care hotărâse vara asta să se întoarcă în România, după 10 ani în străinătate, în Suedia și Ungaria. Alesese Carmen București pentru că i se păruse un proiect stabil, cu obiective importante și planuri pe termen lung.
Cum ai luat decizia să te-ntorci în România după 10 ani în străinătate?
În mare parte au fost motive personale. Și simt că, îndeplinindu-mi și visul internațional, câștigând o cupă și în altă țară, oarecum am atins obiectivele mari propuse. Simțeam că e momentul potrivit pentru a mă întorce în campionatul românesc.
Și de ce ai ales Carmen București?
Da, bună întrebare. Am avut, pe lângă Carmen București, alte patru oferte din țară. Dar toată discuția pe care am avut-o cu ei a mers așa, simplu, din două discuții am ajuns la un acord, pot să zic. Pe parte financiară, n-a fost diferență mare între ofertele pe care le-am avut, însă cheia la mine a fost ce lot de jucătoare au și dacă, într-adevăr, sunt capabili să-și atingă obiectivul propus în noul sezon. Eu încă îmi doresc să câștig o cupă, un campionat în viitor și aici am văzut șanse reale să o fac. Mai ales că am văzut că se investește în echipa feminină, sunt serioși, fiindcă într-un timp foarte scurt au reușit să câștige Cupa României, și au un lot de jucătoare bune. Am simțit și am văzut că am toate șansele, atât pentru mine personal, să-mi ating obiectivul propus, cât și cu echipa, să ne atingem țelul.
Aveam obiectiv să câștigăm campionatul. Si dacă nu, atunci cel puțin să ne păstrăm Cupa României.
Pregătirea de vară a decurs bine?
Da, am început pregătirea acum trei săptămâni, eu m-am alăturat echipei după meciul Naționalei cu Bulgaria. Eram în a treia săptămână, cu meciuri amicale, cu antrenamente zilnice, urma să intrăm în cantonament următoarea săptămână. Totul a decurs normal, a venit vestea de pe o zi pe alta; peste noapte, să zic așa.
Eu, din păcate, am mai trecut prin asta: acum 10 ani la Oțelul Galați, pe urmă la CFR Timișoara. Deci am mai avut experiențe de genul, chiar și vara trecută, când am mai avut o tentativă de a mă întoarce în țară, dar m-am trezit iarăși într-o situație asemănătoare.
Și când am evoluat în Suedia am mai avut o problemă de genul. Am fost la o echipă nou-promovată în prima ligă suedeză și, după jumătate de an, având niște probleme financiare, clubul a decis să rezilieze contractul stranierelor, sau să ne dea alternativa de a ne găsi un loc de muncă și de a continua în condițiile astea campionatul; pentru că nu puteau să ne mai plătească, iar toate celelalte jucătoare din Suedia munceau, fiind semiprofesioniste.
În Ungaria cum a fost?
În Ungaria n-am întâmpinat asemenea probleme niciodată. Infrastructura acolo este foarte bine organizată, mai ales că se bazează foarte mult pe academii, sunt opt academii în toată Ungaria, finanțațe de statul maghiar. Se investește an de an acolo, deci n-am întâmpinat probleme de acest gen, de desființare sau de faliment. Și acolo nu se merge pe chestia asta cu patroni, cu finanțatori. Se merge pe stabilitate din partea statului sau a mai multor sponsori, nu unul singur, cum a fost aici, la Carmen.
Și ați înțeles ce s-a întâmplat?
Pot zice că pe partea umană îl pot înțelege, dacă într-adevăr e așa cum a zis: că și-a neglijat familia mult și risca să își pună în pericol chiar și sănătatea. Însă nu prea pot înțelege decizia asta luată peste noapte. Din argumentele pe care le-am primit ulterior, avea suficiente motive să încheie tot la sfârșitul sezonului precedent și să nu mai înceapă noul sezon, să aducă jucătoare, să oferteze alte jucătoare din străinătate, să facă anumite demersuri și sacrificii pentru obținerea licenței, ca să putem evolua în Liga 1.
Pentru mine, lucrurile astea nu se leagă. De ce ai făcut atâtea demersuri ca echipa asta să înceapă încă un sezon? Puteai încheia atunci, puteai să ne anunți, fiecare avea toată vacanța de vară să-și caute echipă.
Tu ai mai trecut prin asta, dar celelalte fete cum au reacționat?
Sincer, și pe mine m-a afectat, n-aveam cum să rămân imună și să nu fiu afectată de asta, mai ales că am deja 10 ani de experiență internațională, plus 10 ani înainte, nu m-am apucat ieri de fotbal. Bineînțeles că acolo am gestionat mult mai ok situația decât restul, pentru că era o echipă foarte tânără, iar fetele - majoritatea junioare - s-au speriat oarecum, că ce o să facă, unde o să joace, ce se va întâmpla.
Dar n-a fost cazul, pentru că îndată ce au aflat, restul cluburilor din România au început să ne contacteze, fiecare dintre noi am avut cel puțin o opțiune sau două, nu e vorba că vom rămâne fără echipă. Și eu m-am înțeles verbal cu o altă echipă, urmează să semnăm. Ăsta e lucrul pozitiv, că n-au rămas pe din afară.
Ce ți-a părut diferit în străinătate, în anii în care ai jucat acolo?
Mentalitatea. Mentalitatea și atitudinea. Și aici mă refer mai ales în Suedia, când am fost acolo trei ani. Se implicau altfel, nu auzeai comentarii împotriva fotbalului feminin, nu vedeai atâtea diferențe, sau atâția oameni împotriva fotbalului feminin. Exista mult mai mare interes, veneau câteva mii de spectatori la meciurile feminine. Nu simțeai diferența aia mare…bine, în afară de partea financiară, dar acolo nu ne putem întrece niciodată cu bărbații.
Cum vezi, acum la întoarcere, nivelul fotbalului feminin din România?
Eu am mai urmărit din afară unele meciuri și e îmbucurător că din punct de vedere al mediatizării și al promovării am văzut că e mult mai ok față de cum era. Am văzut că numărul echipelor a crescut în ultimii ani, iar în acest sezon scopul a fost să crească calitativ, tocmai de aceea a introdus Federația și acest criteriu cu licențierea.
Cred că a evoluat mult în bine, a progresat și consider că acest sezon, care urmează să înceapă, va fi unul dintre cele mai echilibrate sezoane din fotbalul feminin românesc.
Eu am jucat și în 2006 și țin minte cum era atunci, cum era în 2010, în 2012; atunci erau una, maxim două echipe care să se bată pentru campionat. Clujul domina, bineînțeles. Dar acum, că o să aibă mai multe echipe un cuvânt de zis în campionat și nu o să mai fie diferențe mari de scor în primul rând, o să fie foarte multe meciuri echilibrate, care se vor decide la limită.
Și mă bucură acest lucru, pentru că acum sunt echipe, să zic, de tradiție în Liga I și au în spate stabilitate, cum e Farul Constanța, cum e Gloria Bistrița, cum e Miercurea Ciuc, cum mai sunt și altele. Acum e momentul să se bazeze pe calitate, chiar dacă numărul echipelor a scăzut, dar eu zic că trebuie progresat și oferit jucătoarelor condiții din ce în ce mai bune.
Și simți că infrastructura și condițiile sunt mai bune?
Da, am văzut și la Miercurea Ciuc cum e, am văzut la Gloria Bistrița cum e, nu mă îndoiesc cum este și la Farul, bineînțeles. Și la Târgu Mureș este un proiect început acum, tot pe aceeași concepție cum e la Miercurea Ciuc, fiind statul maghiar în spate acolo și construind o academie, o să fie și acolo stabilitate și condiții bune pentru fete. Deci e încurajator că în din ce în ce mai multe locuri se construiește stabilitate.
Marta ends here
Fotbalul internațional și-a luat la revedere de la Marta, cea mai bună marcatoare din istoria Cupei Mondiale (feminine și masculine), cu 17 goluri. A jucat la șase ediții și a înscris în cinci dintre ele. A șasea, și ultima ei participare, s-a încheiat când Brazilia a fost eliminată de Jamaica în grupe.
🎙️La conferința de presă, jucătoarea de 37 de ani a fost întrebată despre moștenirea ei în fotbalul feminin. A răspuns cu ochii în lacrimi:
"You know what's cool? When I started playing, I didn't have an idol, a female idol. You guys didn't show any female games, how was I supposed to see other players? How was I supposed to understand that I could reach the national team and become a reference point?
Today when we come out on the street people stop, parents stop and say: "My daughter loves you, she wants to be like you". It's not just Marta, it's other athletes as well. Today we have our own references. This wouldn't have happened if we had stopped at the first obstacles that we faced. It's a continuous persistency, and it didn't start just with me, but with a lot of the women back then.
Twenty years ago, nobody knew who Marta was, at my first World Cup. Twenty years later, we have become a reference for many women all over the world, not only in football, in journalism as well. We see many women journalists here today, and we didn't see that before."
"Marta ends here, there is no more World Cup for Marta. But it’s just the beginning for the others."
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe. Dacă l-ai primit de la un prieten, te poți abona aici.
Dacă vrei să susții scrierea și documentarea lui, poți face o donație mai jos. Ar fi un ajutor important, pentru care îți mulțumesc.