Cum sărbătorește orașul Onești „Anul Nadia Comăneci”
2026, când se împlinesc 50 ani de la primul 10 din istoria gimnasticii, a fost desemnat „Anul Nadia Comăneci”. Ce înseamnă asta pentru orașul natal al marii sportive?
Într-o vineri dimineață înnorată de octombrie, localnici, autorități, jurnaliști și câteva tinere gimnaste s-au strâns în fața unui bloc din centrul Oneștiului să privească o adolescentă care în urmă cu 50 de ani schimba istoria gimnasticii și devenea un simbol național.
Plecase chiar de acolo, din acel bloc de pe Bulevardul Republicii, în care locuise înaintea Jocurilor Olimpice de la Montréal, de unde îi privea acum cu acea combinație de forță și vulnerabilitate caracteristică, pictată de artistul stradal Bogdan Scutaru.
Era inaugurarea primei picturi murale din oraș, dedicat Nadiei Comăneci.
O inițiativă a ONG-ului local Asociația de Tineret Onestin, realizat împreună cu ZIDART – Street Art Festival și cu sprijinul Primăriei Municipiului Onești, muralul face parte din proiectul „10 pentru Onești”, prin care asociația vrea să pună în valoare identitatea orașului ca loc de naștere al Nadiei Comăneci și ca simbol al excelenței sportive. Vrea să reînvie mândria locală, să facă orașul mai atractiv și să dea tinerilor șansa să se implice în viața culturală a comunității, mi-a povestit Diana Ciobanu, președinta organizației.
2026, Anul Nadiei
Anul viitor se împlinesc 50 de ani de la prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice, obținută de Nadia la doar 14 ani la Jocurile Olimpice de la Montréal, așa că a fost desemnat prin lege „Anul Nadia Comăneci”.
Aniversarea va fi marcată în România prin mai multe evenimente: o gală care va avea loc pe 29 mai, un film documentar realizat de Tudor Giurgiu, un festival al gimnasticii la Onești și alte concursuri. „Am ales un număr de 10 competiții care vor fi sub umbrela Anului Nadia Comăneci, unde vom face anumite lucruri pentru copii, local, pentru comunitate, pentru oamenii care simt această sărbătoare că vine la ei acasă”, a spus fosta gimnastă într-un interviu la Euronews.
Fascinația pentru Nadia, pentru povestea și pentru sportul ei a fost importantă în dorința mea de-a scrie despre sport. Am crescut iubind gimnastica, o iubire care a devenit mai nuanțată pe măsură ce am început să înțeleg ce înseamnă acest sport pentru corpurile și psihicul fetelor sau cum am acceptat, ca societate, metode de antrenament mult prea dure în numele gloriei sportive cu care ne mândream.
Îmi doresc să documentez cum arată și ce înseamnă această aniversare, de ce e nevoie (sau nu) de ea, care e moștenirea Nadiei azi și ce impact poate avea o astfel de celebrare, dincolo de festivism.
Am început cu o ediție dedicată orașului ei natal, un loc care are mare nevoie de evenimente culturale care să le ofere tinerilor inspirație, repere și oportunități.
Mă puteți ajuta să continui această serie printr-o donație recurentă sau o cafea ocazională.
Emblema unui oraș
Diana Ciobanu, președinta Asociației Onestin, se gândea de ceva timp la o pictură murală dedicat Nadiei. Practicase și ea gimnastica în copilărie, timp de 7 ani, pentru că asta făceau fetele în Onești. O avea ca model, ca toate fetițele care intrau în sala cu mozaicuri și cu pozele ei pe pereți. „Fiecare își dorea să tindă către rezultatele ei. Mai ales că era de acolo”. Gimnastica i-a plăcut, „până la un punct”. „E foarte multă muncă și foarte multă disciplină. E un sport care necesită pregătire zilnică.”
Abia anul acesta a reușit să-și vadă planul realizat. „Dat fiind că urmează să fie 50 de ani de la 10-le de la Montréal, și pentru că Asociația noastră împlinește 20 de ani, am zis că e momentul să facem un cadou pentru oraș și să celebrăm ambele momente.”
Blocul a fost ales pentru zona centrală, dar și pentru că Nadia și alte gimnaste au locuit acolo, înainte de Jocurile Olimpice din 1974. „Cumva ele au fost separate de restul grupului, și acolo s-au făcut special două clase pentru ele și li s-a oferit cazare și supraveghere non-stop. Dar este și așezat într-un punct de tranzit, toți cei care merg pe ruta Brașov-Bacău trec pe acolo și am vrut să fie la vedere, ca să fie emblema orașului.”
Au fost mai multe motive pentru care Asociația a ales să marcheze această aniversare printr-o lucrare de artă stradală. Întâi, pentru că simțeau lipsa unui simbol care să amintească orașului de marea gimnastă.
„Consider că în oraș nu s-a făcut nimic pentru ea. Dat fiind valoarea pe care o are, nu există nici măcar un muzeu, nu există nimic dedicat ei. Avem o statuie în față, dar știi cum e cu statuile. E o statuie cu o gimnastă, nu neapărat cu ea. Și simțeam că e cea mai bună asociere pe care o poate avea orașul, la nivel cultural. Pentru că oriunde te duci în lume, toată lumea vorbește de Hagi și de Nadia. Noi lucrăm cu foarte mulți străini – avem schimburi de experiență prin Erasmus și prin Corpul European de Solidaritate – și majoritatea știau, ne întrebau dacă pot vizita ceva. Și nu aveau ce, nu aveam unde să-i ducem, îi mai duceam la sala de gimnastică, dar vedeau doar gimnastele antrenându-se.”
Apoi, a fost un mod de-a înfrumuseța și revitaliza un oraș industrial care s-a dezvoltat în anii 50-60 ca să ofere locuințe specialiștilor veniți din toată țara să lucreze la Platforma Petrochimică Borzești, cea mai mare din România comunistă. În anii 90, Platforma a fost divizată în mai multe societăți care treptat s-au degradat, oamenii și-au pierdut locurile de muncă și mulți au plecat.
„Oneștiul, din păcate, e un oraș foarte gri, fiind un oraș industrial, făcut pe repede-înainte, s-a construit foarte repede și nu s-a construit cu o arhitectură, s-a construit pur și simplu în stil industrial. Iar acum, dat fiind că nu s-a mai renovat, nu s-a mai venit cu nimic nou, perioada de iarnă pentru noi în oraș e cruntă, e un gri general și o angoasă. Și atunci am zis să facem ceva să schimbăm puțin, să dăm o altă viață.”
„Oraș European al Sportului”
Muralul a fost și un element important în dosarul de candidatură la titlul de „Oraș European al Sportului în 2026”, o inițiativă a clubului CSM Onești susținută de Primărie, de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, de Agenția Națională pentru Sport și chiar de Nadia, care a transmis un mesaj video.
Ingrid Istrate, președinta CSM Onești, a descris candidatura drept „o promisiune de renaștere prin sport”, vorbind de trei direcții principale: sport de masă și incluziune socială, sport de performanță și sprijinirea tinerilor și moștenirea Nadiei Comăneci, „simbol al excelenței, al perseverenței și al perfecțiunii”.
O delegație a ACES Europe, organizația care acordă anual titlurile de World și European Capital/City/ Community/Town of Sport, a vizitat municipiul pe 21 octombrie. Pe 30 octombrie, Onești a aflat că a primit titlul.
E o titulatură care se acordă mai multor orașe (în 2025 au fost 23), în urma unui dosar de candidatură cu proiecte care abordează sportul nu doar din punct de vedere al performanței, ci și ca mijloc de coeziune socială și de îmbunătățire a sănătății cetățenilor, a unei taxe de aplicare (în valoare de 2.350 euro) și a unei vizite oficiale.
Orașele care câștigă trebuie să semneze și un acord de sponsorizare cu ACES Europe pentru drepturile de imagine asociate. Acesta variază în funcție de mărimea și de titulatura acordată (oraș, comunitate, regiune sau capitală a sportului), precum și de succesul campaniei de sponsorizare. Suma nu trebuie să provină din bugetele municipale, ci recuperată de la sponsori locali (maximum 4 pe oraș) care își vor pune logo-ul sub eticheta de Oraș European al Sportului în toate comunicările. Pentru numărul de locuitori ai Oneștiului, suma e de 5.000 euro, conform criteriilor de pe site-ul ACES.
Diana Ciobanu, cu care am vorbit înainte de anunț, crede că această titulatură „ar fi un punct de dezvoltare extraordinar”. „În primul rând, pentru un stil de viață sănătos, pentru că toate bazele sportive ar fi reabilitate, e un proiect foarte amplu. Noi avem baze sportive destul de multe, toate lăsate în paragină, inclusiv stadioanele. Dacă Oneștiul ar lua titlul, toate ar intra în reabilitare. Apoi, se vor organiza niște concursuri internaționale la noi în oraș, va fi un festival al sportului și asta va avea impact și la nivel cultural, și la nivel sportiv, și la nivel economic. Și, pe termen lung, va fi benefic pentru că va fi un mod bun de a ne trimite copiii la sport.”
Sunt mulți copii care practică sportul în Onești, spune, dar în condiții nepotrivite. Pe lângă gimnastică, clubul municipal are secții de atletism, box, lupte, tenis, judo și haltere. Aici a fost legitimată și Mihaela Cambei, care a câștigat la Paris argintul, prima medalie olimpică din istoria halterelor feminine românești.
Baza sportivă în care Nadia a început gimnastica are nevoie de reparații capitale, spunea Ingrid Istrate, președinta clubului, pentru Europa Liberă într-un reportaj amplu publicat anul trecut. Sălile nu au fost consolidate niciodată în aproape 50 de ani, în sala de lupte plouă, e nevoie de instalații sanitare noi, de încălzire, ventilație, și de geamuri noi. Făcuse deja un plan de renovare a bazei și de construire a unui muzeu dedicat Nadiei, dar nu a găsit fonduri.
Poți să vii de oriunde
Asociația Onestin, pe care Diana o conduce de 11 ani, e una dintre organizațiile care încearcă să ofere alternative tinerilor din oraș: prin artă, prin diverse forme de educație non-formală, debate-uri, jocuri de rol. „Lucrăm foarte mult pe valorile europene, solidaritate, incluziune, diversitate, facem activități pe principiile europene. Lucrăm cu Erasmus și cu CES, avem și campanii sociale pe care le facem periodic, și diverse ateliere săptămânale pentru copii, de teatru, de limbi străini.”
„ONG-urile țin în viață orașul, cu activități extrașcolare, apoi avem partea asta de sport și atât.”
Deși vede și progrese – la nivel de infrastructură, de potențial de creștere economică –, cultural i se par chiar mai puține oportunități decât în trecut. „Înainte erau concerte, erau piese de teatru, aveam sală de cultură unde erau tot felul de evenimente, festivalul Ti Amo, periodic se întâmpla ceva. Acum nu avem niciun concert măcar pe an, foarte rar vine o piesă de teatru, în rest avem un singur cinema. Tinerii nu au nici măcar unde să se întâlnească, totul se închide la ora 10 seara. Nu există viață pentru ei, toți așteaptă să plece la facultate.”
Din generația ei din liceu, doar două sau trei persoane au rămas în Onești. „Pentru că platforma chimică a picat, automat e un oraș cu o populație îmbătrănită. După liceu, tinerii pleacă și nu se mai întorc. Eu m-am întors după facultate pentru că am considerat că pot să mă dezvolt și într-un oraș mic.”
De asta, crede că orașul are nevoie să nu uite de exemplul Nadiei. „Este un model de inspirație, dacă o tânără de 14 ani a reușit să strălucească la nivel mondial. Practic, asta am și vrut să le arătăm tinerilor, că există oportunitate. Că nu trebuie să fii într-un oraș mare sau în altă țară ca să poți să strălucești, poți să vii de oriunde, atât timp cât tinzi către perfecțiune și să faci lucrurile cât mai bine.”
Ce urmează pentru Onești:
Asociația Onestin și Zidart plănuiesc și alte picturi murale prin care să transforme zidurile orașului, să le facă mai prietenoase și mai creative și prin care să implice în continuare tinerii în viața comunității. Apoi, vor colabora cu CSM Onești la crearea unui traseu artistic între blocul în care a locuit Nadia și Sala de Gimnastică în care s-a antrenat.
Orașul pregătește pentru 2026 peste 50 de evenimente sportive, culturale și educative. Cel mai important va avea loc în perioada 11-18 iulie, Săptămâna Montreal, când va organiza un Festival Internațional de Gimnastică la care va fi prezentă și Nadia, alături de alte foste mari campioane care s-au format la Onești.
La nivel național, Comitetul Olimpic și Sportiv Român este instituția desemnată prin lege să coordoneze activitățile dedicate Anului Nadia.
Timeout
Alte recomandări din lumea sportului. Rubrică susținută de eMAG.
⚽️ Formată în acest an, naționala de amputați a României joacă în acest weekend primele sale meciuri oficiale. Dacă vreți să-i susțineți și să vedeți cum se poate juca fotbal folosind cârjele, dar mai ales voința, România găzduiește la Centrul Național de Fotbal Buftea meciurile din Divizia D a Ligii Națiunilor, o competiție organizată de Federația Europeană de Fotbal pentru Amputați (EAFF) din doi în doi ani.
România a câștigat primele două meciuri, cu Albania (7-0) și Kosovo (3-1) și joacă azi cu Scoția, de la 15.00, meci transmis și pe YouTube. Echipa care câștigă grupa promovează în Divizia C.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Foarte util articolul! Fiind din Bacau e o bucurie sa aflu atatea proiecte in desfasurare in Onesti!!
Mulțumim, Andreea!