Ce descoperi despre tine în alergarea de anduranță
„Chiar dacă a pornit de acolo, de la o luptă cu mine să văd, pot sau nu pot, acum nu mai e neapărat vorba despre asta. Acum, eu cam știu ce pot.”
M-a întrebat cineva dacă nu m-am săturat de newslettere și adevărul e că nu. Am inboxul plin, dar tot cred în ele mai mult decât în alte platforme. „Într-o epocă a scrolling-ului nesfârșit și a notificărilor constante, un newsletter de calitate te poate face să te simți ca și cum ai ieși din trafic și ai intra într-o cameră liniștită. Aici e mai calm. Mai conștient. Mai uman”, explică Kendall Baker, Head of Newsletters la Yahoo Sports.
Așa că m-a bucurat propunerea lui Cornel Sava de a construi împreună un newsletter cu povești despre comunitatea de trail running din România, sport pe care el îl practică de opt ani și pe care eu îl descopăr acum, prin scris.
Cornel e un antreprenor din Iași pe care l-am cunoscut acum mulți ani, la conferința The Power of Storytelling. (A 11-a ediție are loc în acest weekend, motiv pentru care acest newsletter vine mai repede.) A început să alerge acum opt ani și crede că fără sport viața noastră ar fi lipsită de un sens profund. Când mi-a povestit de proiect, m-au impresionat pasiunea și dorința lui de a crea un loc cu povești despre comunitatea din care face parte, pe care nu-l găsea în spațiul mediatic din România. Așa că a decis să-l construiască cu resurse proprii, pe lângă businessul pe care îl conduce de 18 ani.
A început cu podcastul Diferență de Nivel, pe care îl prezintă împreună cu Vlad Jegan, antrenor în cadrul Trail Running Academy, iar acum a lansat newsletterul StoryTrailing, cu o frumoasă identitate vizuală creată de Irene Sava.
🏃A scris mai multe despre motivația de-a porni un astfel de proiect în prima ediție a proiectului.
🏃♀️Iar prima poveste pe care am scris-o eu e despre Oana Marina, alergătoare de anduranță, campioană națională la ultraalergare montană cu rezultate excelente și în cursele internaționale.
Alergarea de lungă distanță i-a arătat Oanei că e puternică
E o lume pe care abia o descopăr și am avut emoții, dar Oana a fost un ghid minunat pentru acest început. Mi-a povestit despre călătoria interioară pe care o parcurge când aleargă ultramaratoane montane, despre cum se îmbină în lumea ei arta și anduranța, rolul de sportivă și cel de profesoară de educație plastică, cum își gestionează durerile fizice și provocările mentale și cum a evoluat motivația ei în timp: „Chiar dacă a pornit de acolo, de la o luptă cu mine să văd, pot sau nu pot, acum nu mai e neapărat vorba despre asta. Acum, eu cam știu ce pot. Știu că, dacă vreau mai mult, trebuie să mă antrenez mai mult, să cresc mai mult.”
Mi-a povestit și despre ce descoperă despre ea în curse atât de provocatoare:
„În primul rând, faptul că sunt un om puternic, adică pot să trec peste anumite situații, le pot gestiona. Și că am curaj să fac asta, pentru că a fost o perioadă în care eram foarte temătoare. Înainte să mă apuc de alergat, aveam anumite frici și acum am reușit să văd că nu e totul așa de speriat. Și faptul că noi, ca oameni, chiar putem să facem ceea ce ne propunem. Oricine poate să facă asta.”
Progresul ei într-un timp scurt, la doar 27 de ani, a impresionat și inspirat multă lume din lumea alergării. Cel mai important factor, crede ea, e că i-a plăcut și că a fost determinată să vadă dacă se poate îmbunătăți. Au contat însă și maturitatea ei deosebită, forța interioară și nivelul profund de autocunoaștere; faptul că știe de ce face asta și că motivația nu îi vine din încrâcenarea de a demonstra, ci din curiozitatea de a descoperi unde poate ajunge, dacă nu renunță. Seninătatea cu care pare că aleargă, chiar și după 30 de ore, chiar și când e obosită și o ard picioarele, reflectă liniștea interioară a cuiva care știe că s-a luat la întrecere cu propriile frici și a văzut că le poate învinge, cât timp insistă să rămână pe traseu.
Raluca Tudor a înlocuit terenul de handbal cu cabinetul de psihologie
„Noi, când ne-am cunoscut, eram junioară“, mi-a scris într-o zi Raluca Tudor pe Instagram. M-am emoționat că își amintește de interviul pe care i l-am luat în lobby-ul unui hotel din Skopje, la Campionatul European de Handbal U17 din 2015, primul turneu final pentru ea ca handbalistă și primul pentru mine ca jurnalistă. Am urmărit-o, de atunci, jucând la mai multe echipe din țară, până la 24 de ani, când a anunțat că se retrage – poate devreme pentru o carieră sportivă, dar momentul potrivit pentru ea.
Mulți sportivi nu sunt pregătiți pentru ce urmează după ce-și încheie activitatea.„Tranziția spre retragere e ca și cum ai face un salt mintal de pe o stâncă psihologică”, scrie schioarea Lindsey Vonn în autobiografia ei. „Schimbarea care a avut loc în mintea mea, odată ce am încetat să mă dedic zilnic unui singur scop și odată ce am luat totul de la capăt, a fost cea mai dificilă provocare pe care am întâlnit-o.”
Raluca a știut însă că vrea să devină psihoterapeut din clasa a VII-a, și s-a pregătit din timp pentru asta. Asculta deseori cursurile în vestiar înainte de meciuri și antrenamente, făcea practică la spital dimineața, iar în perioada în care juca în Baia Mare și era studentă la masterat în București, lua avionul după antrenament pentru unele cursuri și se întorcea seara înapoi. Când a încheiat studiile, s-a oprit și din jucat, pentru că a simțit că „acesta e pasul următor în viața mea”. Schimbarea nu i s-a părut dificilă, cum auzise de la unele colege, pentru că noua profesie o împlinește.
Ne-am revăzut la o cafea și mi-a povestit despre acest proces de tranziție, despre ce-i lipsește din sport și ce-a învățat din munca în cabinet, cum vede din noul rol performanța, presiunea și provocările tinerilor sportivi.
„Cred că e foarte important să nu se identifice în totalitate cu sportul pe care îl practică și să aibă o voce internă mai blândă; să se identifice cu cine sunt ei, de fapt. Foarte mulți sportivi nu știu – de aceea, la final de carieră, simt golul acesta.”
🖊️ Interviul cu Raluca din revista CARIERE e aici.
Mulțumesc tuturor celor care contribuiți la scrierea acestui newsletter printr-o donație recurentă sau cu o cafea simbolică. Încrederea voastră contează mult.
Timeout
⚽De la Bodø/Glimt la Brentford: care sunt revelațiile acestui sezon fotbalistic.
🏋️Care este rolul unui antrenor de fitness și cum ar trebui să arate primele întâlniri ale unui începător cu mișcarea.
⚽Tony Powell, fost star al fotbalului englez în anii ’70, a dispărut peste 40 de ani din viața familiei sale de teamă că l-ar fi respins dacă ar fi aflat adevărul despre orientarea lui sexuală. Un documentar despre viața sa l-a ajutat să reclădească relațiile.
⛷️Cum schiază un nevăzător: urmărind vocea unui ghid care îi deschide calea. „Viața înseamnă mișcare, iar mișcarea înseamnă viață”, spune schiorul slovac Marek Kubacka, singurul sportiv complet nevăzător din disciplina sa de la Jocurile Paralimpice de iarnă. „Una dintre modalitățile prin care mă mișc în viață este schiatul. Trebuie să faci ceva care te face fericit.”
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.