„Am învățat că nu o să vină nimeni să mă salveze”
Am vorbit cu Radu Drăgușin despre deciziile importante din cariera sa: „Doar în mediul în care nu ești confortabil poți să crești cu adevărat.”
Bună dimineața,
Vineri reîncepe Premier League și, deși eu încă trăiesc din euforia sezonului trecut (încă nu-mi vine să cred nici că Liverpool e campioană, nici că am fost la paradă, nici că unul din jucătorii lor nu mai este), fotbalul englez e gata de un nou capitol.
Și dacă tot a ieșit Mercur din retrograd, marcăm alinierea cosmică cu un interviu cu Radu Drăgușin – a cărui echipă, Tottenham, joacă azi Supercupa Europei cu PSG – și cu o discuție despre vara spectaculoasă a transferurilor de pe Anfield.
„Toată cariera mea a trebuit să mă bat pentru locul meu”
Îmi doream să vorbesc cu Radu Drăgușin, fundașul Naționalei și al echipei londoneze Tottenham, încă de anul trecut, de la Campionatul European, și cu atât mai mult după ruptura de ligament încrucișat pe care a suferit-o la începutul acestui an la genunchiul drept.
În urmă cu câteva săptămâni, mi-a povestit, pentru seria Neînvinșii, cât de dificilă e o astfel de accidentare pentru un sportiv care e obișnuit să se simtă imbatabil, cum a traversat perioada de recuperare, atât fizic cât și psihic și cum abordează în general astfel de provocări în viață. Mi-a povestit și cum e să joace în Premier League, ce crede că a funcționat la EURO pentru echipa națională și cum a perceput bucuria pe care au simțit-o românii atunci.
„Cred că acel turneu a reprezentat un moment de speranță, un moment pe care România nu l-a mai avut de foarte mult timp. (…) A fost important pentru noi că am putut să le oferim asta, cred că ne-am bucurat mai mult pentru bucuria lor.”
Cel mai mult m-a impresionat însă cum a vorbit despre perioada de juniorat petrecută la Juventus și cât de definitorie a fost acea etapă pentru parcursul său. Avea 16 ani când a plecat în Italia și spune că a fost cea mai grea decizie pe care a luat-o pentru visul său.
„Să-mi las toată viața, toți prietenii, familia, și să plec să-mi urmăresc visul de-a ajunge fotbalist profesionist, într-o țară cu care nu aveam absolut nicio treabă. Nu vorbeam deloc limba italiană, nu aveam prieteni, rude, nimic n-am avut când am plecat la Juventus. Dar nu mi-a fost frică, pentru că făceam ceea ce îmi plăcea. Mi-a fost greu, dar frică niciodată.”
Așa grea cum a fost, perioada aceea l-a învățat nu doar ce înseamnă să fie pe cont propriu, ci că e singurul responsabil pentru drumul și visul său, iar asta se vede și în felul în care luptă acum pentru locul său la Tottenham. Se vede în hotărârea din privire și mai ales în franchețea cu care vorbește despre înfrângeri, greșeli și cât de important e să nu-ți pierzi încrederea în momentele dificile, pentru că doar atunci pierzi cu adevărat; atunci când renunți, te elimini singur.
„Toată cariera mea a trebuit să mă bat pentru locul meu, și în continuare o fac și o voi face și pe viitor. Pentru că niciodată nu o să mă mulțumesc cu lucrurile cele mai ușoare. Doar în mediul în care nu ești confortabil poți să crești cu adevărat.”
✍️ Povestea lui e aici și face parte din seria Neînvinșii, susținută de BRD Groupe Société Générale, cu care Radu Drăgușin a semnat un parteneriat de imagine în această vară.
Mă puteți ajuta să scriu acest newsletter printr-o donație recurentă sau cumpărând o cafea ocazională:
Vara marilor transferuri
În iunie, scriam un articol despre cum nu s-a grăbit Arne Slot să facă schimbări radicale în echipă când a venit la Liverpool, cum n-a ignorat trecutul, ci a avut încredere în fundația construită de Jürgen Klopp, aducând îmbunătățiri punctuale. Fără transferuri noi – cu excepția lui Federico Chiesa –, i-a ajutat să se dezvolte și chiar să strălucească pe jucătorii din lot, demonstrând astfel că progresul nu trebuie să fie întotdeauna disruptiv, ci poate fi ancorat în stabilitate și continuitate.
Apoi a venit campania de transferuri de vara asta, din care inițial n-am știut ce să înțeleg. Până acum, Liverpool a cheltuit aproximativ 300 de milioane de euro, cel mai mult din Premier League. Până la finalul verii, suma ar putea crește, pentru că mai au nevoie de un fundaș central și de un atacant. Pentru un club deseori criticat de fani că nu investește suficient, care în ultimii ani a fost mai reținut pe piața transferurilor decât majoritatea rivalelor, bazându-se tradițional pe jucători din academie și pe câteva nume atent alese, sumele investite în ultimele săptămâni au părut cel puțin surprinzătoare.
Sigur, era nevoie de transferuri – unii jucători au plecat, alții nu mai sunt chiar tineri –, dar e destul de neobișnuit pentru o campioană să facă schimbări așa radicale. Însă, tot în mod neobișnuit pentru o campioană, la Liverpool era necesară o astfel de revoluție, scrie Oliver Kay în The Athletic. „În ultimii șase ani, cheltuielile lor pentru transferuri nu numai că au fost cu mult sub cele ale celorlalte cluburi din „Big Six” (Chelsea, Manchester City, Manchester United, Tottenham Hotspur și Arsenal, în această ordine), dar au fost și mai mici decât cele cheltuite de West Ham United, Newcastle, Brighton & Hove Albion și Wolverhampton Wanderers. În acest context, succesul din sezonul trecut, atât de repede după ce Slot l-a înlocuit pe Jurgen Klopp, a fost oarecum neașteptat.”
„Stability has served Liverpool well, but the risk of stagnation always loomed in the background, testing even Klopp’s famed energy and powers of motivation.”
Misiunea lui Slot pare, astfel, mai grea în al doilea an: să gestioneze toate aceste schimbări – dar și durerea provocată de moartea lui Diogo Jota – și să găsească echilibrul potrivit, chiar dacă are o echipă care se aliniază mai bine viziunii sale.
Totuși, de unde atâția bani?
„Liverpool nu a dat peste o mină de aur”, scrie în newsletterul său Josh Williams, un creator local de conținut (mulțumesc Bogdan!). „Ceea ce vedeți este rezultatul unei discipline pure pe piața transferurilor, cu care niciun alt club important din Anglia nu se poate lăuda. Este vorba de ani de decizii bune, ani de calm. Presiunea externă nu influențează niciodată comportamentul clubului pe piață.”
Nu doar că clubul are bani, dar îi și poate cheltui. Are bani pentru că a câștigat Premier League și a jucat din nou în Champions League, a extins stadionul, a vândut jucători și a semnat un nou contract cu Adidas. Și pentru că nu a cheltuit mult în ultimii ani, poate cumpăra în voie fără să încalce reglementările Premier League privind profitul și sustenabilitatea (PSR):
Profit and Sustainability Regulations (PSR) limitează sumele pe care cluburile le pot pierde într-o perioadă de trei ani la 120 de milioane de euro (105 milioane de lire sterline). Aceste reguli au scopul de a asigura stabilitatea financiară și concurența loială, împiedicându-le să cheltuiască excesiv. În ultimele sezoane, mai multe cluburi au fost anchetate sau penalizate pentru încălcarea regulilor PSR.
Decizia de a nu face transferuri vara trecută a fost una foarte importantă, mai scrie Williams. „Presiunea era enormă, Arne Slot era nou în funcție, Hughes era nou în funcție. Jürgen Klopp nu mai era. Dar au decis să aștepte și să observe, să-și adune gândurile și să se pregătească pentru această perioadă de transferuri. Nu vezi niciodată un astfel de nivel de auto-control la un club important, cu bani la dispoziție. (…) Asta înseamnă să ai grijă de viitorul tău. Disciplina a făcut acest lucru posibil.”
Așa cum a declarat Billy Hogan, directorul general al clubului, această vară „a fost pregătită de ani de zile”.
„Gândirea convențională dictează de obicei cumpătare după câștigarea unui titlu – nimic prea dramatic, nimic prea radical”, scrie și Oliver Kay. „Dar aceeași gândire convențională ar fi cerut acțiune vara trecută, când era atât de multă presiune pe Hughes și Slot să aibă un impact imediat. În schimb, ei au optat pentru stabilitate. S-au asigurat astfel că vara aceasta va fi una în care vor îmbrățișa schimbarea și toate necunoscutele – unele dintre ele incitante, altele neliniștitoare – care vin odată cu ea. Este radicală, dar, în mod neobișnuit, este o revoluție condusă dintr-o poziție de forță și încredere.”
L-am rugat pe Radu Mihai, un fan Liverpool care a urmărit subiectul mai atent, să contextualizeze aceste schimbări:
Te-a surprins această campanie de transferuri?
Sumele de transfer au fost, poate, surprinzătoare, dar în rest Liverpool a adus ceea ce era necesar. Jeremie Frimpong l-a înlocuit pe Trent Alexander-Arnold, Milos Kerkez a fost adus pentru postul de fundaș stânga, unde Andy Robertson nu mai evoluează la nivelul care l-a consacrat, iar Kostas Tsimikas nu se ridică la standardele unui titular într-o echipă câștigătoare de Premier League. Poziția de atacant central reprezintă o problemă de câteva sezoane, iar plecarea inevitabilă a lui Darwin Núñez (între timp confirmată), împreună cu tragedia lui Diogo Jota, au forțat clubul să achiziționeze unul sau doi jucători pe această poziție. Florian Wirtz poate părea o alegere surprinzătoare, însă nu trebuie uitată epuizarea lui Dominik Szoboszlai și Alexis Mac Allister din finalul sezonului trecut. Freddie Woodman a fost cea mai mare surpriză pentru mine (chiar dacă a fost un transfer gratuit și contribuie la cota de jucători formați pe plan intern), deoarece mă așteptam să aducem un portar cu mai multă experiență, așa cum au fost în trecut Adrián sau Lonergan, sau să ne bazăm pe un portar foarte tânăr pentru a treia opțiune.
Ce s-a schimbat, având în vedere politica de transferuri a clubului din ultimii ani?
Prima schimbare este că Slot are rolul de head coach, nu de manager, așa cum era Klopp. Acest lucru îl ajută să se concentreze mai mult pe echipă și doar să le transmită conducătorilor de ce jucători are nevoie, spre deosebire de manager, care se ocupă atât de pregătirea echipei, cât și de transferuri, negocieri și planificarea pe termen lung. Se pare că primul sezon al lui Slot a fost unul de test: a vrut să vadă ce poate echipa și pe cine merită să păstreze. Iar această abordare s-a aplicat tuturor, dacă ne uităm, de exemplu, la prelungirile de contract ale lui Salah și Van Dijk. A analizat lotul, iar acum transferurile sunt făcute cu scopul de a avea cel puțin doi jucători de top pentru fiecare poziție, o informație vehiculată frecvent și în presa engleză, în ultimele luni.
De unde avem bani?
Cea mai mare parte din venituri provine din câștigarea Premier League (aproximativ 200 de milioane de euro) și parcursul din Champions League (aproximativ 100 de milioane de euro), dar și din contractul cu Adidas (68,7 milioane de euro pe an). Vânzările de jucători (Luis Diaz, Jarell Quansah, Caoimhín Kelleher, Trent Alexander-Arnold, Darwin Núñez, Tyler Morton și Nat Phillips) au contribuit semnificativ, aducând 196,3 milioane de euro, conform Transfermarkt, sumă la care s-ar putea adăuga 60 de milioane de euro pentru Harvey Elliott, 23 milioane de euro dintr-un posibil transfer al lui Ben Doak și 10 milioane din plecarea lui Federico Chiesa.
Încă din iarnă se vorbea despre un buget de aproximativ 250 de milioane de lire sterline (aprox. 286,5 milioane de euro) destinat transferurilor din această vară. Până acum, Liverpool a cheltuit 293,68 milioane de euro, iar Slot a declarat că ar mai putea veni încă unul sau doi jucători până la finalul perioadei de transferuri (numele vehiculate fiind Alexander Isak, Marc Guehi și Giovanni Leoni). Chiar și cu aceste transferuri, Liverpool ar cheltui mai puțin decât a generat în sezonul 2024–2025, un sezon în care a înregistrat profit și din transferuri, datorită plecărilor lui Van den Berg și Fabio Carvalho.
Ce transfer te entuziasmează cel mai tare și ce așteptări ai sezonul ăsta?
Chiar dacă va fi realizat și transferul lui Isak, Wirtz pare să fie cheia sezonului viitor, atât datorită versatilității sale în teren, cât și cifrelor și stilului de joc demonstrate în Bundesliga și la Die Mannschaft.
În ceea ce privește așteptările, este greu de estimat cât de mult i-a afectat pe jucători moartea lui Jota. Totuși, ținând cont de ce am văzut sezonul trecut și după noile transferuri, aș spune că mă aștept la două trofee interne, Premier League și Carabao Cup, și să ajungă cel puțin în sferturile de finală în FA Cup și semifinalele Champions League.
Liverpool e un club care se bazează mult pe analiza de date, un domeniu în care activezi și tu. Ce vezi interesant din acest punct de vedere?
Liverpool are două parteneriate care evidențiază foarte bine direcția în care se îndreaptă sportul în următorii ani.
Începând cu sezonul 2020–2021, Klopp a colaborat cu Neuro11, o companie germană de neuroștiință, care a monitorizat activitatea neuronală a jucătorilor în fazele fixe cu ajutorul unor căști speciale, pentru a le îmbunătăți concentrarea. Klopp a declarat chiar, după finala Carabao Cup cu Chelsea din 2024, că succesul la loviturile de departajare s-a datorat inclusiv acestor tehnici.
Celălalt parteneriat, anunțat în 2024, este cu Google DeepMind și vizează platforma TacticAI. Folosind inteligență artificială generativă și predictivă, platforma produce rapoarte, în special pentru fazele de la cornere, care evidențiază slăbiciunile defensive ale adversarilor și oferă soluții pentru a le exploata, dar și sugestii pentru a te apăra mai eficient. Potrivit Google, în 90% dintre cazuri, recomandările TacticAI au fost preferate în fața schemelor tactice deja utilizate.
Dacă platforma dezvoltată de Google va fi extinsă la întreg jocul, nu doar la fazele fixe, este posibil ca, în câțiva ani, Liverpool să creeze un stil de joc complet nou, mult mai eficient decât cel de până acum.
Radu Mihai e jurnalist freelancer și a scris despre sport în newsletterul Concentrat de la DoR și la Eurosport. E și analist de date în cadrul FRF Intelligence Centre și data scientist. Susține Liverpool din 2005, după finala Champions League de la Istanbul, și e mereu la curent cu noutățile despre echipă și transferuri.
Timeout
Alte recomandări din lumea sportului. Rubrică susținută de eMAG
⚽️Tackle Insider, newsletterul despre fotbalul (mai ales) englez, a revenit în inboxuri, și atacă și el tema transferurilor, dar și a toxicității din lumea digitală.
🏎️24 de ore de visuri. Povestea lui Răzvan Umbrărescu, românul care a concurat la Le Mans 2025 și primul cu o victorie în Mondialul de Anduranță.
⚽️Cum se îmbunătățesc arbitrii: teste de viteză, date, psihologi și superalimente.
🚲Tadej Pogacar și monotonia perfecțiunii.
⚽️Dezavantajul dezvoltării fotbalului feminin: epuizarea, suprasolicitarea și reducerea timpului de recuperare sunt, din păcate, efecte secundare ale creșterii explozive a acestui sport.
🏆În loc de obișnuitul trofeu sau sticlă de șampanie, fotbaliștii echipei norvegiene Bryne care sunt desemnați Jucătorul Meciului pleacă acasă cu morcovi, conopidă, lemne sau un miel. Recent, Lasse Qvigstad a primit 40 de pachete de fulgi de ovăz, 100 de ouă și 20 de litri de lapte.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre performanță, curaj și încăpățânare. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.