[Povești din sport #7]: „Da, suntem femei. Dar suntem mai mult de atât"

Scrisoare pentru voi,

De când am citit un studiu care spunea că doar 14% din conținutul sportiv din media din România e despre femei (în unele țări e chiar sub 2%), am început să mă gândesc tot mai mult la ce-aș putea face, ca reporter sportiv și femeie, pentru a ajuta la o reprezentare mai corectă a sportivelor.

Pentru că din acest 14% sau mai puțin, mult e încărcat de sterotipuri de gen, de știri despre viața lor personală sau de aspectul fizic (exemple recente: „toți băieții aleargă după fata sexi și rapidă” sau „femeia, la fotbal sau la cratiță?”). Sunt cuvinte care au o putere mare, prin influența imensă pe care o are sportul, de a perpetua și amplifica atitudinile sexiste dintr-o societate deja încărcată de violență și discriminare. Zilele astea triste cred că ne arată asta cu atât mai mult.

Dar am pornit acest newsletter și din dorința de a evidenția și împărtăși cu voi povești care-mi aduc speranță, iar în ultimele luni, sportul ni le-a oferit din plin. S-au atins recorduri de audiență la meciuri de fotbal feminin, s-au lansat strategii de dezvoltare a acestuia în mai multe țări și organizații internaționale, iar brandurile și instituțiile media s-au întrecut în campanii de promovare și susținere a sportului feminin.

Am văzut sportive devenind activiste pentru egalitate, vorbind despre cum vor să schimbe modul în care societatea privește fetele și să fie un model pentru generațiile care le urmează. Inima mea de reporter și femeie a fost cucerită mai ales de fotbalista Megan Rapinoe, despre care știu că v-am mai spus, dar o mai fac o dată. Mă întorc des la mesajul ei de la parada prin care echipa SUA au sărbătorit al patrulea titlu mondial din istorie, pentru că îmi amintește că lupta asta nu e doar a lor, și nu e doar despre ele. Și pentru că rar auzi un sportiv sau o sportivă vorbind așa:

„Trebuie să facem o treabă mai bună. Trebuie să iubim mai mult și să urâm mai puțin. Trebuie să ascultăm mai mult și să vorbim mai puțin. Trebuie să știm că asta e responsabilitatea tuturor. (..) Da, suntem sportive. Da, suntem fotbaliste. Da, suntem femei. Dar suntem mai mult de atât. Și voi sunteți mai mult de atât. Sunteți mai mult decât fani, decât susținători ai sportului. Sunteți cei care mergeți pe străzile astea în fiecare zi. Interacționați cu comunitatea voastră în fiecare zi. Cum o faceți mai bună? Cum faceți oamenii din jurul vostru mai buni?” 

Mulțumesc că v-ați abonat și aștept cu drag orice fel de feedback.

Povestea din iulie

📷: 30-0

La o săptămână după ce Simona Halep câștiga Wimbledonul la Londra, la București o altă româncă plângea pentru prima oară pe un teren de tenis. Patricia Țig, atunci de 24 de ani, revenise în aprilie, după o pauză de 18 luni în care a fost accidentată și a devenit mamă. Dacă în 2017 urcase până pe locul 83, acum nu avea clasament WTA și primise din partea BRD Bucharest Open un wildcard, după ce-a jucat precalificări, apoi calificări. Adică 11 meciuri în 14 zile, uneori și două pe zi, între care îi dădea să mănânce Sofiei pe iarbă sau ațipea 10 minute în mașină. Le-a câștigat pe toate, mai puțin finala.

Patricia spune că maternitatea a maturizat-o. „Să fiu mamă m-a ajutat să devin o persoană mai bună. Sunt mai modestă, mai ascultătoare și mai recunoscătoare pentru ce am. Sunt mai matură. Știu că viața nu se termină dacă pierzi un meci de tenis”. Spune și că speră să vadă și alte mame revenind în sport.„Femeile trebuie să vadă că nu e imposibil să faci asta.”

Nu e imposibil, dar nici ușor să găsești un echilibru, îmi povestea anul trecut o altă mamă tânără, Andreea Mitu, care a sărbătorit câștigarea turneului de dublu de la București cu fiul ei de șase luni pe teren. Vedem rar sportive în rolul lor de mame. Când handbalistele câștigă medalii la Campionatele Mondiale, nu le vedem și lacrimile din autocar atunci când se uită pe telefon la înregistrări cu serbările de Crăciun ale copiilor lor, de la care lipsesc. Când canotoarele cucereau medalii olimpice, nu le vedeam pantofii ascunși de copii prin casă, ca să nu mai plece în cantonamente. Doar trei jucătoare de tenis au câștigat un Grand Slam după ce-au devenit mame: Margaret Court, Evonne Goolagong Cawley și Kim Clijsters. 

De ceva timp, o vedem însă pe Serena Williams vorbind, prin toate platformele pe care le are la dispoziție, despre problemele avute la naștere, despre alăptare, despre durerile de dinți, despre dificultatea de a slăbi, despre conflictul interior dintre identitatea de mamă și cea de sportivă. A vorbit și despre cum și-a pierdut clasamentul după ce-a născut (era pe 1, a revenit pe 453). Între timp, WTA a schimbat regulile și oferă acum jucătoarelor ca Patricia șansa să participe la 12 turnee cu clasamentul înghețat.

„Nu trebuie să ai vârsta mea ca să ai primul copil”, spunea Serena în NYTimes. „Ar trebui să ai șansa să ai un copil și apoi să ai o carieră, ca orice alt job.”

Anul chill al Simonei 

📷: SportPicutres

Ce m-a impresionat cel mai mult la victoria Simonei Halep de la Wimbledon, unde a câștigat al doilea ei Grand Slam, primul la simplu pentru România, a fost încrederea și hotărârea cu care a jucat. E ceva ce i-a lipsit în trecut, când lăsa negativismul și perfecționismul (cu care cred că empatizăm mulți dintre noi) s-o blocheze în momentele importante, să-și critice greșelile din teren, să lovească cu frică. 

Anul ăsta a vorbit însă tot mai mult despre cum nu se mai gândește doar la tenis și se bucură mai mult de ce trăiește, pe teren și în afara lui. A spus că victoria de anul trecut de la Roland Garros a eliberat-o și acum se simte mai relaxată și mai chill, pentru că sunt interviuri date mai ales străinilor. Vorbește deschis despre procesul prin care a ajuns aici, despre cum a ajutat-o munca cu un psiholog sportiv și despre cum vrea să le transmită și altora ce-a învățat din această auto-transformare „Sper ca acest rezultat să dea încredere oamenilor, că orice e posibil dacă credem în noi. Avem nevoie de un model în viață, dar cel mai important e să avem încredere în noi”, a spus la ceremoni prin care și-a prezentat trofeul-farfurie, în fața a zeci de mii de fani pe Arena Națională. Am întrebat câțiva ce învață de la ea:

„Tenacitatea și dârzenia cu care acest copil luptă în fiecare meci, pentru fiecare minge, ar trebui să ne dea de gândit. Și de fapt ne-a dat o lecție tuturor, să nu renunțăm niciodată”, mi-a spus un bunic, după ce s-a fotografiat cu nepotul său pe teren. „Am învățat de la ea că atunci când crezi în visul tău și nu renunți niciodată, cu siguranță poți reuși. Cred că în sufletele noastre a sădit așa un pic de nădejde și speranță. Ne-a dat încredere”, mi-a spus o mamă a cărei fetiță de șase ani a plâns la finală și care a venit ca să-i spună Simonei că o iubește mult, „pentru că a muncit mult pentru trofeu și chiar merita să câștige”. 

🏏 Povestea unui jucător român de cricket, bodyguard în timpul liber, a devenit virală. Prezent la o competiție internațională cu echipa sa din Cluj, a cărui președinte este, Florin Pavel a fost criticat pentru tehnicile sale de aruncare. „Poate că unii spun că modul în care joc e urât sau ineficient”, a spus, „dar nu-mi pasă, pentru că iubesc cricketul”, o declarație apreciată de ceilalți jucători, care i-au luat public apărarea și i-au spus să continue.

⚽ Doi fotbaliști celebri au fost acuzați de abuz sexual: Neymar recent, Cristiano Ronaldo pentru o faptă din trecut, pentru care a plătit să nu devină publică. În ambele cazuri, instituțiile care i-au anchetat au hotărât că nu au suficiente dovezi. Ăsta e un articol despre sistemul corupt și patriarhal care-i protejează. „Let us turn our attention away from the icon just long enough so that we can see the world which produces him as untouchable.”

⚽ AS Roma și-a folosit perioada de transferuri din vară pentru a amplifica vizibilitatea campaniilor de căutare a copiilor dispăruți. Fiecare nou transfer a fost anunțat în social media – unde clubul italian de fotbal are milioane de urmăritori din întreaga lume – însoțit de imagini cu copii dispăruți.

🚗 The Ride Home. 70% dintre copii renunță la sport înainte de liceu, pentru că nu mai e distractiv, spune o campanie care-i sfătuiește pe părinți să fie mai atenți la presiunea pe care o pun prin modul în care le vorbesc, începând cu drumul spre casă după meciuri.

Vă las cu niște descoperiri de pe Instagram, să aveți un sfârșit de vară chill: