Victorii de celebrat din 2020

📧 E ultima sâmbătă din 2020 în care ne întâlnim în inbox să vorbim despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim, cu un focus pe sportul feminin. Mulțumesc că v-ați abonat și, dacă vă place ce citiți, m-aș bucura să-l dați mai departe sau să-l recomandați unui prieten.

🎁 Sper că ați găsit sub brad tot ce vă doreați, dar mai ales o pauză. Nu știu cum a fost pentru voi acest final de an, dar mie mi-a fost greu să mă concentrez la orice task, să iau orice decizie, să închei proiecte sau să renunț la ele fără să mă simt dezamăgită. M-am luptat cu mine în ultimele săptămâni să accept că nu mai am benzină și că e OK, chiar dacă nu a fost cel mai eficient an.

Ce mi-a adus bucurie a fost acest newsletter, pentru că m-am refugiat mai mult ca oricând în sport: în emoția unei reveniri după o accidentare, în povestea unui underdog care răstoarnă așteptări, în exemplele sportivilor care au un impact dincolo de teren; în reziliența lor, în felul cum acceptă ce nu pot controla și în încăpățânarea de a reuși, în ciuda obstacolelor.

„Să fii un sportiv de top înseamnă să fii un optimist de top”, scrie Sports Illustrated. Să înfrunți șansele minuscule ca tu să fii printre cei care ajung în vârf, apoi competiția brutală odată ce ajungi acolo, inevitabilitatea accidentărilor și perioadele nefaste înseamnă să crezi cu tărie că prin suficient efort și dedicare, cumva lucrurile vor merge bine. 

Avem nevoie de acest optimism, mai ales într-un an cum a fost 2020. Am selectat mai jos câteva momente care mi-au oferit asta.

Victorii de celebrat

Chris Nikic a a devenit, în noiembrie, prima persoană cu sindrom Down care termină un triatlon Ironman. În sub 17 ore, a înotat 4 kilometri, a mers pe bicicletă 180 și a alergat 42, ghidat de un antrenor. Când, după 13 ore, a simțit că nu mai poate, tatăl lui l-a luat în brațe și l-a întrebat: „O să-ți lași durerea sau visurile să câștige?”. Pentru Chris, care a fost operat pe cord la cinci luni și nu a putut merge până la patru ani, reușita asta era și un mod de a continua să creadă într-un viitor cu mai multă independență, cu propria casă și o familie. „Visurile mele vor câștiga”, a răspuns și a continuat să alerge.
 

*

În februarie, Katie Sowers a fost prima femeie și persoană din comunitatea LGBTQ+ care a antrenat în Super Bowl. În noiembrie, Kim Ng prima femeie numită manager general la o echipă din Major League Baseball. Pe 2 decembrie, Stéphanie Frappart a devenit prima femeie care a arbitrat un meci de Champions League, Juventus - Dinamo Kiev (3-0).

Comentatoarea Kate Abdo explică de ce contează astfel de momente: „Contează pentru mine, ca femeie care vrea să fie acceptată în sportul profesionist masculin să fie validată de o altă femeie căreia i se spune că e printre cele mai bune, fie că e femeie sau bărbat. Contează și pentru mine, ca femeie care vrea să fie un exemplu pentru tinerele fete și să le spună că, deși atunci când se uită la structurile de conducere ale fotbalului nu se simt reprezentate, lucrurile se schimbă. Ar trebui să conteze și pentru tații fetelor care își doresc să realizeze lucruri, nu doar în sport. Contează ca fetele voastre să vadă femei deschizând drumuri pe care le va fi mai ușor să meargă.”
 

*

Bodø/Glimt, o echipă de fotbal dintr-un oraș norvegian de 50.000 de locuitori de la nordul Cercului Polar, la 16 ore de Oslo cu mașina, cu buget mic și care în 2016 retrograda, a câștigat titlul în Norvegia. Are toate ingredientele unui underdog: antrenor carismatic care pune accent pe colaborare și pe un joc ofensiv; jucători locali care au avut momente de rătăcire și dubii; un mental coach nepasionat de fotbal, fost pilot de avioane de luptă în Afghanistan, care a încurajat comunicarea, vulnerabilitatea și gândirea concentrată pe proces, nu pe rezultate. A urmat cel mai bun sezon din istoria clubului, jucat însă în tăcere, cu stadionul aproape gol.

*

În anul în care competițiile s-au oprit, sportivii și-au folosit tot mai mult platformele pentru a avea un impact în afara terenului. Au donat bani pentru victimele pandemiei și au acoperit salariile angajaților arenelor goale; au protestat împotriva inegalității rasiale și au boicotat meciuri; au purtat banderole sau șireturi în culorile PRIDE; au căutat soluții pentru a oferi mâncare copiilor săraci sau au renunțat temporar la carierele sportive ca să ajute cadrele medicale sau să ceară reforma sistemului de justiție.

Printre ei e și Laurent Duvernay-Tardif, câștigător de SuperBowl și absolvent de medicină, care s-a retras din actualul sezon NFL pentru a ajuta pesonalul medical dintr-un centru de îngrijire pe termen lung.
 

*

După 269 zile, în care și-au văzut echipa câștigând titlul, după o așteptare de 30 de ani, din fața televizorului, fanii lui Liverpool (și ai altor echipe din Premier League) s-au întors pe stadion. Nu e ziua 269, zice voiceoverul acestui clip, ci ziua 1: 

„It feels like it could be the beginning / The beginning of hope, light / Of standing with friends and singing / Of going the match once more / It is something to celebrate / Something which stirs something inside / Something to be thankful for.” 
 

*

👇 Am întrebat și alți iubitori de sport cu ce povești rămân din 2020. Răspunsurile complete sunt pe Lead.ro.

Nicoleta Coșoreanu, DoR: „Atunci când te trezești în cel mai haotic an pe care l-ai trăit, un meci banal, cu bucuriile și frustrările lui, e cel mai memorabil.”

Andreea Cio, Ruj pe Bară: „M-am întrebat de ce am reacționat atât de puternic și mi-am dat seama că, pur și simplu, odată cu lipsa lui Maradona, decorul în care eu mi-am trăit pasiunea pentru fotbal, încă de când eram mică, se schimbase brusc.”

Vlad Bogos, Tackle.ro: „2020 a fost dur cu iubitorii sportului, dar poate că doar așa ne-am fi adus aminte de cât de mult înseamnă pentru noi jocul și de ce e mai mult decât un joc.” 

Revenirea Larisei

Tot din categoria de mai sus, dar merită o mențiune specială: weekendul trecut, la Campionatele Europene de Gimnastică din Turcia, Larisa Iordache a câștigat două medalii de aur (la bârnă și sol), argint la sărituri și argint cu echipa.

A fost primul ei concurs după trei ani și după cele trei operații la tendonul lui Ahile: primele în România, nereușite, a treia la Viena.  

„După a doua operație, n-am mai vrut să aud de gimnastică”, mi-a spus anul trecut, în seria Neînvinșii. „Nu mai aveam tragere de nimic, nici măcar să-mi fac recuperarea. Aveam perioade în care plângeam în fiecare zi.”

S-a întors la antrenamente, pentru că își dorea să simtă din nou emoțiile unui concurs. „E un sentiment pe care nu pot să-l am în fiecare zi, și eu de chestia aia am nevoie. Încă am nevoie.” 

În Tucia (de unde au lipsit echipe importante din Europa, ca Marea Britanie, Franța sau Olanda), Larisa a ajutat echipa României să câștige argintul pe echipe și a urcat de încă trei ori pe podium în finalele individuale, devenind cea mai medaliată gimnastă româncă la Europene. 

E o revenire importantă și pentru că ne arată că poți fi competitivă în gimnastică și la 24 de ani, și după o perioadă de pauză.

Tot în Turcia, România a dominat competiția de junioare, câștigând șase medalii de aur, două de argint și un bronz. Dar gimnasticii românești nu i-au lipsit niciodată junioare talentate, ci un sistem care să le ajute să crească încrezătoare și sănătoase.

Spuse de sportivi în 2020

La fel ca anul trecut, am selectat câteva dintre declarațiile acestui an sportiv atipic: 

„Indiferent de cât de multe turnee câștigi, adevărații campioni ridică comunități, nu doar trofee.” Rafael Nadal într-un mesaj pentru viitorul Rafa. Nadal, decorat recent de preşedintele Comunităţii Autonome Madrilene, a strâns împreună cu baschetbalistul Pau Gasol 14 milioane de euro pentru victimele pandemiei.

„La tine ce mesaj a ajuns?”, a răspuns Naomi Osaka după victoria din finala US Open, când a fost întrebată ce mesaj a vrut să transmită purtând înaintea meciurilor măști cu numele unor persoane de culoare ucise de forțele de ordine. „Cred că scopul a fost ca oamenii să înceapă să vorbească.”

„Facem ce ne place și vrem să facem ce ne place cât de bine putem. Asta ar trebui să facem toți, indiferent care ne sunt pasiunile.” Nenad Šoštarić, antrenorul naționalei de handbal feminin a Croației, care a început Campionatul European cu ultima șansă și cu mare parte din lot în carantină și l-a încheiat cu o medalie de bronz, prima din istorie.

„Ca jucător de fotbal, ai o putere mare în această lume. Cred că ar trebui să acceptăm aceeastă responsabilitate și să luăm atitudine. (..) Atunci când vorbim noi, oamenii din jur ascultă.” Joshua Kimmich, mijloașul lui Bayern Munchen, explicând de ce e importantă vocea sportivilor în lupta împotriva rasismului.

„Sper ca noul normal să ne învețe să fim recunoscători pentru lucrurile pe care în vechiul normal le consideram că ni se cuvin.” Un antrenor de înot către elevii săi, la primul antrenament după lockdown. 

„O să mănânc o ciocolată și o să fiu mai bine mâine.” Simona Halep după înfrângerea de la Roland Garros, un sfat pe care l-am aplicat destul de des și eu anul ăsta.

Recomandări

🏅 O retrospectivă video și foto a anului, de la The Guardian.

🏅 Cel mai frumos joc, un podcast despre poveștile suporterilor și viața socială din jurul fotbalului.

🏅 Ashoka România a lansat un program de dezvoltare pentru cei care folosesc sportul pentru a produce schimbări în societate.

🏅 Settling the Score (Netflix), povestea jucătorului de tenis Guillermo Vilas, câștigător a patru Grand Slamuri și a zeci de turnee în anii 70, dar niciodată pe locul 1 din cauza unor erori în clasament, și a jurnalistului care a încercat să-i facă dreptate, ajutat de un matematician român.

🏅„Cine n-ar vrea să lucreze pentru echipa lui Moș Crăciun?” Un interviu cu antrenorul echipei FC Santa Claus din Laponia (descoperit în newsletterul Tackle.ro). 

© Anze Malovrh / kolektiff

Rămân din 2020 și cu sărbătoarea Croației: jucătoarele, stafful și antrenorul de 61 de ani au purtat 👑 la ceremonia de premiere de la finalul Europeanul de Handbal, unde au fost numite Queens of Shock pentru performanța neașteptată.

Sper să aveți doar șocuri bune în 2021 și cât mai multe motive de celebrat. Sărbători frumoase!