Cum construiești o competiție cu impact local și relevanță internațională?
Interviu cu Daniel Șanta, directorul Brașov Running Festival: Ce ne oprește din a face magie și în atletism?
Bună dimineața! Pentru că a început (și oficial) vara, o să vorbim mai des aici despre înot, mai ales că în iulie urmează Campionatele Mondiale de Natație din Japonia. E cel mai îndepărtat loc în care mă va duce meseria de reporter și sper să revin cu detalii și povești edițiile viitoare, poate până atunci mai rezolv din emoții (și din organizatorice, căci nu am încă tot bugetul 🙈).
Până atunci, vreau să vă povestesc de Christoph Gertsch, un jurnalist elvețian și fost înotător de performanță, pe care l-am cunoscut în primăvară, când a venit în România să-l intervieveze pe David Popovici pentru un articol publicat sâmbăta trecută în revista de jurnalism narativ la care lucrează, Das Magazin.
Mi-a povestit la o cafea despre cum a renunțat la sport la 22 ani, pentru că nu era suficient de bun pentru o carieră internațională, și cum a devenit un reporter. A fost la mai multe ediții de Jocuri Olimpice, a scris două cărți, a câștigat numeroase premii naționale și internaționale – cel mai recent săptămâna trecută, pentru un proiect multimedia amplu despre topirea ghețarului Thwaites și viitorul planetei.
Ne-am intervievat unul pe altul – el pe mine pentru articol, eu pentru că eram curioasă cum se vede ce reușește David prin ochii unui jurnalist care a practicat înotul la nivel de performanță. „Atunci când înotam, Alexander Popov era idolul nostru", mi-a spus. „Apoi a venit vremea înotătorilor masivi. Dar acum, pentru cineva care iubește cu adevărat înotul, Popovici e o revelație. În sfârșit, e din nou despre înotul frumos. Nu e doar despre mușchi și forță. Eu m-am oprit din înotat în 2005, deci am fost acolo când au fost introduse primele costume [de poliuretan], am înotat în ele și știu care e diferența. Nu mai puteam înota fără ele apoi. Mă bucur că au fost interzise, pentru că schimbă totul."
Elvețianul compără evoluția probelor de sprint din înot cu atletismul, unde e prezentă aceeași tendință către forță: „În atletism, știi că sprinterii vor arăta la fel de-acum încolo, dar în înot David a adus înapoi această idee de pe vremuri, de a fi diferit. Bineînțeles, nu avea de ales, așa e construit corpul său. Dar ai nevoie și de un antrenor care să vadă asta."
Pentru că a adus în discuție subiectul costumelor, l-am întrebat de ce crede că înotătorii de acum reușesc să doboare recorduri obținute în acele costume din poliuretan, care ofereau avantaje așa clare, cum a reușit și David vara trecută, când a doborât recordul mondial la 100 de metri liber, care nu fusese atins de 13 ani.
„Înotul nu e un sport profesionist de atât de mult timp, comparat cu atletismul de exemplu, deci ca dezvoltare e un pic în urmă. Știința din spatele lui e un pic în urmă. Dar principalul motiv, cred, e că încă învățăm cum să ne mișcăm în apă. Noi, ca oameni, ne naștem și știm să mergem. Pur și simplu. Dar nu știm să înotăm."
Jurnalistul spune că nu poate fi evitată discuția despre substanțele interzise, mai ales că a scris despre ciclism și a acoperit Turul Franței. „Dar nu doar elita sportului evoluează, poți să mergi la clubul meu de înot din Berna și să compari timpii pe care îi realizează juniorii de acum față de cei de pe vremea mea, și sunt mult mai rapizi. Asta se întâmplă peste tot în lume. Eu cred că e despre faptul că încă învățăm cum să înotăm."
Din nou în bazin
Până în Japonia, David concurează weekedul acesta la o competiție de verificare din Roma, Trofeul Sette Colli, un concurs cu tradiție la care participă peste 700 de înotători din întreaga lume, printre care și nouă români: David Popovici (100 și 200 m liber), Andrei Anghel (50, 100 m spate, 50 m fluture), Alexandru Stoica (50 şi 100 m liber), Daniel Nicuşan (50, 100 şi 200 m bras), Denis Popescu (50 şi 100 m spate, 50 m fluture), Tobias Dumitrache (50, 100 şi 200 m fluture), Andrei Ungur (50 şi 100 m spate, 50 m fluture, 100 m liber), Daniel Martin (50 şi 100 m fluture) și Mihai Gergely (50, 100 m liber, 200 m mixt).
📺 David revine astfel în bazinul lui preferat, Stadio del Nuoto din Foro Italico, unde anul trecut a doborât recordul mondial la 100 de metri liber. Concurează sâmbătă la 100 m liber și duminică la 200 m liber. Competiția poate fi urmărită online pe pagina Federației italiene de înot, iar finalele probelor de 100m și 200m liber vor fi transmise și de TVR Info, începând cu ora 20:00.
Q&A: Ce ne oprește din a face magie și în atletism?
Daniel Șanta visează ca atletismul românesc să revină în elita sportului mondial, după 20 de ani în care s-a îndepărtat de marea perfomanță. Sunt mai mulți factori pentru asta, crede impresarul sportiv și fiul reputatului antrenor de atletism Carol Șanta, printre care enumeră lipsa de modele, de mentori și de curse certificate la nivel internațional, unde sportivii români să poată concura alături de vârfurile acestei discipline.
Evenimentul pe care îl organizează de trei ani la Brașov, Brașov Running Festival, e un pas în direcția asta. E un eveniment complex, care include singura competiție de alergare pe șosea din România certificată World Athletics Elite Label, certificare obținută anul trecut. E și un mod de-a oferi atleților români infrastructura sportivă optimă pentru a se putea dezvolta, concurând lângă alergătorii de performanță din topul mondial, spune Daniel.
A treia ediție are loc la Brașov între 9 – 10 septembrie și include mai multe curse pentru amatori, dar și două curse certificate dedicate atleților profesioniști; în total, peste 3.000 de alergători.
Despre provocările, ambițiile și impactul unui astfel de eveniment, mi-a povestit Daniel Șanta, directorul competiției, în interviul de mai jos:
Ce aduce nou Brașov Running Festival în peisajul atletismului românesc? De ce avea nevoie România de o astfel de competiție?
Îmi place să mă raportez la Brașov Running Festival ca la un pacesetter în universul atletismului românesc. Și sper să ajungă să fie considerat chiar o capsulă de oxigen pentru sportul din România, fiindcă e o competiție pe care am proiectat-o pentru alergătorii care vor să respire sport, cultură, mare performanță și educație, toate simultan.
Din păcate, România, din perspectiva atletismului de performanță, are un handicap, în ciuda faptului că acesta e un sport de mare tradiție la noi. Când spun asta mă raportez la starea de azi, când atât lipsa acută de modele, de mentori, cât și lipsa de curse certificate la nivel internațional, în care sportivii români se pot confrunta cu vârfurile din aceste discipline, ne îndepărtează tot mai mult de marea performanță. Anul trecut, Campionatele Mondiale în aer liber de la Eugene, SUA, au reprezentat prima competiție la care România nu a avut niciun alergător calificat. Ce facem diferit? Oferim atleților români infrastructura sportivă optimă pentru a se putea confrunta și valida, concurând umăr la umăr cu alergătorii de performanță din topul mondial.
Până în 2022 visam ca atletismul românesc să reocupe un loc pe harta mondială. Acum e realitate, fiindcă am obținut, în urma unui proiect complex și atent documentat, certificarea World Athletics Elite Label, aspect care așază competiția noastră în oglindă cu un turneu Masters de tenis, de exemplu. Bineînțeles, nu aș fi ajuns aici fără echipa de organizare, care e formată din oameni pasionați și cu foarte multă experiență. Mi se pare fascinant că ne regăsim printre cele circa 20 de astfel de competiții din toată Europa, printre care: Birrell 10K Praga, San Silvestre Vallecana Madrid, Schneider Electronic Maraton de Paris, EDP Lisabona Half Marathon etc.
În sine, Brașov Running Festival este o sărbătoare a atletismului, un eveniment care își propune să devină iconic și care amprentează România și Sud-Estul Europei, construind deja în jurul său o comunitate de oameni pasionați. Am reușit să creăm cadrul oportun, astfel încât, din perspectiva
competițiilor organizate aici, atletismul românesc să revină în forță, după 20 de ani de umbră. Îmi doresc să ajungă în atenția mass-media, dar mai ales în ochii instituțiilor publice, faptul că prin intermediul acestei competiții, astăzi, atletismul românesc contează.
Vrem să promovăm acest sport, să oferim sportivilor și pasionaților șansa de a vedea pe viu modelele despre care vorbeam anterior și, ușor, ușor, să sprijinim vârfurile din țară să se ridice. David Popovici a reușit să ofere înotului puterea unei păsări Phoenix, așa cum Simona Halep a hrănit brandul de țară prin rezultatele excelente obținute în tenis. Ce ne oprește, deci, din a face magie și în atletism?
Ce vă propuneți pentru ediția de anul acesta?
Ne dorim să avem în România cel mai rapid, respectiv cel mai puternic concurs de 10km. Nu știu dacă vom reuși odată cu ediția 2023, dar acesta e obiectivul pentru următoarea perioadă și știu că asta va genera foarte multă notorietate pentru România. Dacă pentru ediția 2022 ne-am setat obiectivul clar de a așeza țara și Brașovul pe această hartă, acum avem un scop și mai puternic: să creștem brandul de țară. Anul trecut, trei dintre cele mai rapide 10 rezultate pe 10 km din toate timpurile au fost realizate în cadrul cursei de la Brașov, iar recordul mondial la proba feminină de 10 km a fost ratat pentru doar 6 secunde. Cum ar fi să recuperăm anul acesta cele 6 secunde?
Pe lângă faptul că ediția curentă va cuprinde și o cursă dedicată atleților profesioniști europeni, pe un traseu de 1 milă – European Road Mile –, așteptăm să ne treacă linia de start, dar și de distracție, peste 30.000 de spectatori. De altfel, evenimentul va fi mediatizat în peste 140 de țări.
Care sunt provocările într-un astfel de demers?
Una dintre provocările întâmpinate este deschiderea (sau lipsa ei) la schimbare, mai ales că România nu este privită drept o țară chiar îndrăzneață. La nivelul societății ne lovim de numeroase bariere culturale, de percepție și acceptare a diversității, asta dacă ne raportăm, de exemplu, la atletele kenyene pe care le-am naturalizat în România, în 2019.
Prin Brașov Running Festival încercăm să stingem și concepțiile tabu de tipul „Reușitele țării trebuie traduse prin sudoare românească”. Iar aici e mult de muncă, fiindcă ne autosabotăm. Ar trebui să privim în curtea țărilor puternice economic care au îndrăznit să naturalizeze sportivi cu mult timp înaintea noastră, și nu doar în atletism. Toate aceste naturalizări au reușit să genereze și să încurajeze competiția, determinând un progres evident inclusiv în rândul sportivilor autohtoni.
În egală măsură, există oameni care se întreabă de ce investim sume atât de mari pentru ca „africanii să vină să ne ia banii”. Să nu uităm că există categorii distincte de premiere, cu un buget de peste 10.000 de euro destinat exclusiv sportivilor români. Probabil că, după zeci de ani în care competițiile din România au avut la start foarte puțini sportivi cu adevărat de elită, valoarea probelor de elită de la BRF e un diferențiator, dar și un element greu de înțeles. Fără să punem la bătaie aceste resurse – pentru tot ce înseamnă logistica, transportul, ospitalitatea, fee-urile de participare pentru vedetele din străinătate – nu avem cum să construim un eveniment cu însemnătate la nivel global.
Nu în ultimul rând, este o reală provocare să organizezi o competiție sportivă în tandem cu un festival de muzică, dar, ca de fiecare dată, bucuria celor care aleargă, a celor care își susțin favoriți sau care cântă alături de artiștii lor de suflet ne oferă un boost extraordinar de energie și ne motivează să mergem mai departe.
Ce fel de impact vă doriți pe termen lung?
În primul rând, mizăm pe impact social: aducând sportul, mai exact atletismul, la nivel conversațional sporim șansele de a-l transforma, ulterior, într-o preocupare naturală. Cred că impactul depinde de motivația pe care o ai, ca organizator, în a crea un fenomen cu ecou în viitor. În al doilea rând, tindem spre o creștere sustenabilă și incluzivă. Poate pare nebunesc sau imposibil, la o primă vedere, dar obiectivul nostru e să devenim una dintre competițiile Gold Label din lume, ulterior una dintre puținele competiții Platinum.
Dacă mergem în zona dezvoltării pe plan local, vorbim inclusiv despre un real potențial de creștere pe care Brașovul l-a cunoscut încă de anul trecut. Asemenea Clujului, asociat inevitabil cu festivalul UNTOLD, vom ajunge în punctul în care Brașovul ar putea fi asociat cu Brașov Running Festival. Competiția aceasta reprezintă și o oază de oportunități pentru numeroase afaceri conexe, în timp ce turismul și serviciile de ospitalitate din zonă resimt, mai ales în perioada competiției, efecte benefice la nivel de business. Avem multe planuri pentru comunitatea din Brașov și pentru societatea românească, de fapt.
Ești și impresar sportiv certificat World Athletics din 2019. Cum vezi din rolul acesta atletismul românesc și de ce crezi că are nevoie pentru a avea din nou rezultate pe plan internațional?
Atletismul românesc are nevoie de relevanță și reglementare culturală. Noi încă avem curse de 30 de km care se numesc maraton sau curse pe șosea care se numesc cros (cross-country e alergarea pe teren variat). Trebuie să existe un set de reguli și standarde care să fie impuse în piață. Totodată, e nevoie să educăm și să sprijinim toate componentele ecosistemului din acest sport: sportivi, antrenori, arbitri, măsurători, chiar și comentatori. Încă mă uit siderat cum, la puținele transmisiuni TV ale unor maratoane mari din lume, numele sportivilor, chiar și ale celor mai buni, sunt pocite de comentatori, care, evident, sunt departe de fenomen – să pronunți „Eliud Chipcoge” e ca și cum ai zice „Cristiano Rolando”.
Impresariatul sportiv, numeroasele traininguri și conferințe de specialitate la care am participat, mixate cu know-how-ul pe care încerc să îl acumulez în fiecare zi, în domeniul logisticii specifice evenimentelor de alergare, m-au ajutat să am o direcție și o cale prin care să pun lumina reflectoarelor pe Brașov. Evident că e nevoie de mult mai mult decât o competiție mare pe șosea. E nevoie de grand prix-uri de pistă, de competiții de sală (asta dacă am avea săli potrivite). Trebuie să avem cât mai multe competiții relevante, organizate profesionist, acreditate internațional, care să alimenteze nevoile firești ale alergătorilor: de recunoaștere, de creare a unui nume și de a obţine rezultate notabile pe plan mondial. Noul sistem de acces la campionate europene, mondiale și jocuri olimpice este unul de tip clasament pe puncte, acestea fiind acumulate în cadrul competițiilor certificate.
Lipsa unor astfel de competiții în țara noastră va crea un handicap uriaș sportivilor români și îi va pune în imposibilitatea de a acumula punctele necesare unei clasări bune. Sunt foarte puțini sportivi de la noi care au un impresar autorizat, menționând aici și nivelul competitiv redus pentru a putea participa la astfel de competiții în afară României. Pentru toți aceștia trebuie construit un calendar generos de competiții, de oportunități.
Sigur că asta e în mare măsură sarcina Federației Române de Atletism, dar cred că e un context în care mediul privat poate și trebuie să pună umărul. Brașov Running Festival e o primă piesă din „puzzle”. Mai e nevoie de multe, dar la ce tradiție are acest sport în România și la ce potențial există, un efort structurat și consecvent ne-ar putea aduce mari satisfacții.
Time-out cu recomandări
Încă o ediție olimpică sub semnul corupției: Poliția franceză a făcut o percheziție la sediul comitetului de organizare al Jocurilor Olimpice de la Paris 2024. Anchetatorii investighează deturnarea de fonduri publice și felul în care au fost atribuite contractele.
Un thread cu cele mai bune cărți sportive.
The Guardian renunță la publicitatea din pariuri și jocuri de noroc. În România, trei proiecte legislative care privesc restricții pentru industria jocurilor de noroc sunt blocate în comisiile Camerei Deputaților.
Dacă vreți un mod diferit de-a privi Campionatul European de Fotbal U21, găzduit zilele acestea de România și Georgia, încercați textele scrise de tinerii reporteri de la Gen, revistă.
Acest film cu Zendaya jucând tenis, regizat de Luca Guadagnino. Apare în septembrie.
Baschetbaliștii europeni Nikola Jokić și Giannis Antetokounmpo arată Americii cum să fii un superstar echilibrat.
„If you want to be a success, you need a couple years. You need to be bad, then you need to be good. Then when you're good you need to fail. And then when you fail, you're going to figure it out.”
Nikola Jokić
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă l-ai primit de la un prieten, te poți abona aici.
© 2023 Andreea Giuclea. All rights reserved
Design de Alex Munteanu (Namogo)