La noi, în sport, nimic nu durează mai mult de-o zi
Exigența lui Hagi: „Să-ncerc să-i fac pe jucători să se simtă mari. Cred că asta e calitatea mea numărul 1. Îi fac pe jucători să exceleze. Pe fiecare în parte, în felul lui.”
Bună dimineața! Săptămâna trecută am fost la Gala Premiilor Superscrieri, care premiază anual, de 12 ani, cele mai valoroase materiale din jurnalismul românesc, și ne oferă un prilej să ne adunăm pentru o seară, să ne aplaudăm și să ciocnim un pahar, ceea ce contează într-o meserie destul de solitară.
M-am bucurat de fiecare dată când un text pe care l-am scris a fost nominalizat sau premiat, pentru că sunt cele mai importante premii pentru jurnalism din România, și pentru că mi-am dorit mereu ca poveștile din sport pe care le scriu să ajungă la cât mai mulți oameni și să depășească granițele strict sportive.
Așa că m-am bucurat tare pentru locul 3 la reportaj pe care l-a câștigat textul despre David Popovici de vara trecută, pentru o seară în care am aplaudat atât de mulți jurnaliști tineri și că mi-am revăzut colegele de la DoR, cu care am urcat o ultimă dată pe scenă pentru cel mai bittersweet premiu, pentru întreaga activitate. Dar cel mai mult m-am bucurat pentru fosta mea colegă Andreea Vîlcu, care a câștigat Premiul Juriului pentru un text pe care n-ai cum să-l uiți.
Și cu asta, cred c-am încheiat cu premiile pe anul ăsta, așa că back to work, că începe o nouă vară.☀️
Exigența lui Hagi
Foto: Farul Constanța
În toamna lui 2013, un grup de tineri care visau să devină fotbaliști stăteau cu capetele plecate într-un autocar din parcarea Academiei construite de Gheorghe Hagi lângă Constanța. Tocmai câștigaseră cu 3-2 un meci amical, dar de afară se auzeau strigăte. Hagi era nemulțumit de cum jucase echipa din care făcea parte și fiul său, Ianis, și își certa antrenorii.
„Nu l-am văzut niciodată să fie mulțumit de un meci de-al nostru”, mi-a spus unul dintre jucătorii de 15 ani care așteptau tăcuți în autocar. „E normal, pentru că niciodată nu poți fi perfect”, mi-a spus altul. Mai important decât victoria, pentru Hagi era ca echipa, și fiecare jucător în parte, să respecte princiipiile clare de joc ale proiectului său. Ceea ce nu se întâmplă mereu în sportul juvenil, când deseori se pune mai mult accent (și presiune) pe rezultate decât pe dezvoltarea sportivilor.
În aceeași parcare s-a sărbătorit weekendul trecut al doilea titlu național câștigat de Hagi cu echipa de seniori pe care a construit-o ca să le ofere zecilor de juniori pe care îi creștea la Academie o continuitate, și care se hrănește în continuare din această construcție unică în sportul românesc. Nu doar prin investiția financiară, ci prin viziune, consecvență, organizare, atenție la detalii, leadership. Și, mai ales, prin încredere în jucătorii tineri.
Mă gândesc des la scena aia din parcare și la exigența lui Hagi, pe care o recunoaște și el. Nu știu cât e de sănătos să spui că motto-ul tău în viață e că ești născut să câștigi, nu să exiști, dar oamenii ca el sunt construiți altfel, și pare că e ce-a funcționat în cariera lui incredibilă, și ca jucător, și ca manager, și ca antrenor. Pare și o exigență izvorâtă din pasiune, nu din cruditate, bazată pe dorința de-a construi ceva corect, care să reziste pe termen lung, iar de asta sportul românesc are mare nevoie. Și mai pare, cel puțin din declarațiile lui și ale jucătorilor, însoțită de iubire și încredere în fotbaliștii cu care lucrează, care reușesc mereu să joace la un alt nivel atunci când îl au pe el pe bancă:
🗨️ „Am un vestiar wow, și le mulțumesc că m-au înțeles, pentru că am pandaliile mele, pe care le știți, legate de exigența mea. Eu când intru pe teren, mă conectez, și nu poți, trebuie să înveți, să faci lucrurile bine, să fii cel mai bun. Nu pot să suport că unul face 99%, nu 100%, și ei știu, mă cunosc deja. Dar știu că îi iubesc și sunt cu ei 200%.”
🗨️ „Nu sunt o persoană ușoară, am exigențele mele. Când vorbesc de fotbal sau când sunt lângă fotbal, mă transform, sunt foarte, foarte exigent. Dacă nu faci asta, n-ai cum să progresezi. Am învățat asta de la Cruyff. Și totdeauna vreau să progresez, să fiu mai bun, să învăț de la fiecare. La noi, în sport, nimic nu durează mai mult de-o zi.”
🗨️ „Să-ncerc să-i fac pe jucători să se simtă mari. Cred că asta e calitatea mea numărul 1. Îi fac pe jucători să exceleze. Pe fiecare în parte, în felul lui.”
💎De anul viitor, echipa de fotbal feminin a Farului. înființată în 2022, va juca în Liga I, și abia aștept să văd cum va evolua și povestea ei.
✍️ Povestea Academiei și a celor doi jucători vedetă de atunci, scrisă în 2014.
Giveaway: Sports Festival
Dacă vreți să-l vedeți pe Hagi din nou pe teren ca jucător, aveți ocazia săptămâna viitoare, la Sports Festival (1-4 iunie), când va juca într-un meci demonstrativ care aduce față-n față două dintre echipele pentru care-a scris istorie: Naționala României și Galatasaray.
Pe 2 iunie, legendele Galatasaray vin la Cluj să se reîntâlnească cu cei mai buni jucători ai Naționalei României. Dacă vreți să fiți în tribune la meciul demonstrativ dintre All Stars Romania și Galatasaray Legends, prietenii de la Sports Festival vă oferă cadou o invitație dublă.
O puteți câștiga dacă dați un reply la acest mail până luni seară și îmi povestiți pe scurt care e amintirea voastră preferată cu Hagi, dacă tot am vorbit despre el azi. Extrag câștigătorul prin random.org și-i trimit invitația.
Sport Arena Streetball la majorat
Când baschetul 3x3 a devenit sport olimpic, jucat pentru prima oară la la Jocurile de la Tokyo, reprezentanți internaționali au recunoscut meritul României în acest parcurs. Sport Arena Streetball organiza de peste 10 ani competiții urbane de 3×3 în locuri ca Piața Revoluției, Afi Palace Cotroceni sau Palatul Parlamentului, patentând o rețetă în care spectacolul sportiv de sub panou e completat de muzică şi demonstraţii de slam-dunk.
Anul acesta, Sport Arena aniversează majoratul: al 18-lea sezon de baschet 3×3 a început pe 12 mai pe terenurile din cadrul Universității Politehnica București, în același loc unde a avut loc geneza 3×3-ului în România. Urmează acolo patru etape parcursul verii și o finală care se va juca la Constanța în septembrie.
L-am întrebat mai multe despre comunitatea creată în jurul Sport Arena Streetball pe Adrian Popa, fost jucător de baschet și jurnalist, care face parte din echipa de organizare și comunicare a proiectului de 12 ani.
Foto: Cosmin Moței / Sport Arena Streetball
Cum a evoluat Sport Arena Streetball în cei 18 ani de când ați început?
Ce ne bucură și ne impresionează cel mai tare este că au început să joace la Sport Arena Streetball copiii celor care jucau pe aceste terenuri din Politehnică încă de la primele turnee, ba chiar încă dinainte de Sport Arena Streetball. Această comunitate a crescut de-a lungul celor 18 ani, dar a crescut organic și în continuare, din reacțiile primite de la tinerii jucători, se vine în principal pentru atmosferă.
Sigur, jocul a evoluat, baschetul 3x3 este acum o disciplină olimpică, avem parte de echipe organizate, profesioniste, dar Sport Arena Streetball este în continuare locul unde o echipă alcătuită din jucători profesioniști poate fi eliminată de către o echipă de amatori, așa cum s-a întâmplat și la primul turneu din acest an.
Care au fost provocările, ce-a fost dificil? Și ce vă bucură cel mai mult?
Provocările au fost multiple, asta și pentru că ne-a plăcut mereu să ne stabilim niște obiective și niște standarde foarte ridicate. Am început de la un turneu cu 32 de echipe, am ajuns în opt ani la un turneu de prezentare pentru Comitetul Internațional Olimpic cu 300 de echipe, în 2013, în Piața Constituției, iar apoi am organizat Campionate Europene, Campionate Mondiale, finale ale circuitelor mondiale.
După fiecare eveniment major ne puneam mereu întrebarea ce putem face mai mult. Așa am ajuns să organizăm sau să supervizăm organizarea turneelor de baschet 3x3 peste tot în lume și am lucrat în peste 30 de țări, pe cinci continente. Pasiunea încă există, chiar dacă uneori se vede că cei 18 ani ne-au mai erodat, au mai lăsat urme. Însă, revenind și la partea a doua a întrebării, cel mai mult ne bucură că evenimentele noastre tradiționale, Sport Arena Streetball, au în continuare aceeași popularitate, avem 120 - 130 de echipe la fiecare turneu care se înscriu în maxim o oră, iar oamenii se simt bine la turneele noastre.
Ce vă propuneți pentru ediția de anul ăsta?
Anul acesta vom avea un campionat obișnuit, cu cinci etape, care se vor disputa pe terenurile din Universitatea Politehnică București, și o finală care va avea loc la începutul lunii septembrie, la Constanța, parte a unui eveniment din circuitul mondial de baschet 3x3. Cu ajutorul partenerilor noștri am reușit să ne asigurăm cheltuielile de organizare, astfel că banii strânși din taxele de participare vor fi redirecționați către fondul de premiere. Este primul an în care vom oferi premii în bani la toate categoriile de vârstă. De asemenea sperăm să ne lărgim cât mai mult audiența, în special către generațiile tinere, iar lucrul acesta începe să prindă contur. Avem la turneul doi, care are loc în acest weekend 26 - 28 mai, un nou record de participare la categoriile de sub 14 ani, cu 24 de echipe la băieți și opt echipe la fete.
Cum e interesul publicului pentru astfel de evenimente?
Încercăm să transformăm evenimentele de baschet 3x3 în festivaluri urbane de sport. Un studiu comandat de Comitetul Internațional Olimpic în 2017 a relevat faptul că baschetul 3x3 este cel mai popular sport urban de echipă, și are peste 200 de milioane de practicanți în întreaga lume. Miuța din curtea școlii sau de pe terenul de la colțul blocului încă există, iar evenimentele noastre încearcă să o aducă într-un cadru organizat.
Nu ne adresăm doar iubitorilor de baschet. Oricine vrea să se bucure de câteva ore în aer liber, cu muzică, cu o zonă de terasă, să vadă câteva meciuri de baschet, să participe la concursurile pentru public, să intre în zona de gaming, este binevenit. În medie, la turneele noastre naționale sunt, cum spuneam cam 120 - 130 de echipe, adică aproximativ 500 de jucători, iar de-a lungul unui weekend avem o afluență de public de 2500 - 3000 de persoane. Desigur, la evenimentele mai mari, cum a fost ediția din 2022 a Campionatelor Mondiale de Baschet 3x3 pentru tineret, organizată la Circul Metropolitan, numărul spectatorilor este mult mai mare, atunci am atins 10.000 de oameni în cinci zile.
Ce planuri aveți pentru viitor?
Sport Arena Streetball este un proiect de suflet pentru toți cei din echipă și îl vom duce mai departe. Dar cel mai important câștig din ultimii ani este că am găsit o serie de oameni tineri, la fel de pasionați, pe care i-am cooptat în echipă și care aduc acea energie și exuberanță specifică vârstei și ne încarcă și pe noi. Strict din punct de vedere al evenimentelor, pe plan intern ne propunem să revenim cât de repede posibil, cu ajutorul partenerilor noștri, la formatul de circuit național, cu opriri în mai multe orașe, așa cum am reușit timp de trei ani înainte de pandemie. Iar pe plan internațional ne dorim să adăugăm la portofoliul nostru cât mai multe proiecte interesante, nu doar în baschetul 3x3, acolo unde ne-am perfecționat. Avem o echipă solidă, de oameni specializați în evenimente sportive de orice fel, cu experiență internațională, iar colaborările actuale ne certifică.
Timeout cu recomandări
Succesul proiectului lui Hagi pe plan intern nu schimbă, dn păcate, starea generală a fotbalului românesc. O minunată și amară analiză video a cauzelor profunde pentru lipsa de performanță.
Cum a schimbat Tina Turner imaginea rugby-ului australian.
Roland Garros începe duminică fără Nadal, pentru prima oară după 18 ani. Tot pentru prima oară, turneul oferă jucătorilor și jucătoarelor protecție împotriva comentariilor abuzive și hărțuirii din mediul online, folosind inteligența artificială ca să filtreze în timp real comentariile de pe Instagram, Twitter și TikTok. Găsită în newsletterul cu știri și poezii scris de Bianca Oanea.
În lipsa lui Nadal, povestea formării lui Carlos Alcaraz.
Și două cărți noi despre tenis, traduse de editura Pilot Books: Emma Răducanu: Când tenisul s-a întors acasă, și Teoria Corzilor, celebrele eseuri despre tenis ale lui David Foster Wallace. Weekendul acesta le găsiți și la Bookfest.
Omul care trăiește în capul lui Maradona și noul Napoli. Și acest paragraf: “You see, Maradona marked a change. He showed the Neapolitans that big teams, like real problems in life, can be beaten. Maradona taught Naples that you can win.”
Câți bani înghit stadioanele din România și de ce nu face niciunul profit pentru administrațiile publice.
Apropo de stadioane: Kansas City, care joacă în Liga Națională Americană de Fotbal Feminin (NWSL), va avea prima arenă construită special pentru o echipă de fotbal feminin. Va avea 11.000 de locuri, costă 70 milioane de dolari (e finanțată privat) și va fi gata anul viitor. Fanii își cumpără deja bilete și abonamente, iar reclamele din oraș arată așa:
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
Dacă l-ai primit de la un prieten, te poți abona aici.
© 2023 Andreea Giuclea
Design de Alex Munteanu (Namogo)