De ce contează povestea unei echipe din liga a V-a engleză?
Documentarul „Welcome to Wrexham” spune povestea unei echipe dintr-un oraș post-industrial din Țara Galilor care e cumpărată de doi actori. Implicarea, faima și resursele lor schimbă viața echipei.
Bună dimineața! A fost o săptămână tristă în lumea jurnalismului și am simțit nevoia unei ediții mai light, așa că azi vorbim despre o poveste cu scenariu hollywoodian. Un fel de Ted Lasso neficționalizat care aduce multe teme în discuție, de la business sportiv și entertainment, la globalizarea sportului și rolul lui în comunitățile mici, la cum creezi conținut despre fotbalul modern și cum schimbi destinul unei echipe și unui oraș, pentru că ai bani și star-power; și de ce ar fi asta un lucru rău.
Dar mai întâi, o veste care m-a bucurat: Textul Vara lui David a fost nominalizat la Premiile Superscrieri (categoria Reportaj), care premiază cele mai bune materiale jurnalistice publicate în 2022. Puteți citi toate nominalizările și vota aici materialul preferat, care va intra în cursă pentru un premiu special, Superscrierea Cititorilor.
Iar azi particip la un eveniment al Asociației Presei Sportive, despre care vă povestesc data viitoare, căci și acolo e o festivitate de premiere 😉.
E soare în Wrexham
După 15 ani petrecuți în liga a V-a engleză, clubul de fotbal Wrexham FC, al treilea cel mai vechi din lume, poate obține astăzi promovarea în cel de-al patrulea eșalon, dacă învinge Boreham Wood.
De ce contează povestea unei echipe din liga a V-a engleză? Pentru că promovarea, ca și faptul că vorbim despre ea, se datorează noilor patroni, actorii Ryan Reynolds și Rob McElhenney 👇, care au cumpărat clubul în 2021, schimbând astfel cursul istoriei acestei echipe dintr-un oraș post-industrial din Țara Galilor.
(Și dacă vă întrebați de ce joacă o echipă din Țara Galilor în campionatul englez, e pentru că există dinaintea înființării unei ligi locale galeze.)
Cum a început totul: În lockdown, McElhenney, creator, producător și actor în serialul It's Always Sunny in Philadelphia și mare iubitor de sport, s-a uitat la documentarul Netflix Sunderland ’Til I Die și a devenit fascinat de faptul că în fotbalul european echipele pot promova și retrograda. S-a gândit atunci să cumpere o echipă cu potențial de creștere, s-o ajute să promoveze și să facă un documentar despre asta.
Avea însă nevoie de încă un investitor. De superhero-moviestar money, nu doar de TV money. Așa că i-a scris lui Ryan Reynolds, starul din Deadpool, cu care schimbase câteva mesaje. Nu s-au văzut niciodată, dar au hotărât să cumpere împreună o echipă dintr-un alt colț al lumii și să facă un film despre toată aventura.
Pe lângă bani, Reynolds are mai mulți urmăritori pe Instagram decât Liverpool, o firmă de marketing și mai multe business-uri, ceea ce l-a și atras in proiect. Știe cum să promoveze și să vândă o poveste, iar o echipă cu o istorie de 150 de ani, fani devotați și loc de dezvoltare avea mult potențial narativ și antreprenorial. „Iubesc marketingul, pentru că e vorba de storytelling. La fel cum filmele sunt despre storytelling, și sportul e storytelling.”
Filmul (urmează spoilere) se numește Welcome to Wrexham (primul sezon e pe Disney+, al doilea se filmează) și e mai degrabă o combinație între documentar, branded content și reality show, pentru că cei doi nu sunt doar observatori neutri, ci și participanți care influențează – și rescriu – povestea. Implicarea, faima și resursele lor schimbă viața echipei, a jucătorilor și a comunității.
Dacă accepți convenția, nu te simți păcălit, mai ales că sunt transparenți cu intențiile lor: să revitalizeze clubul și să-l transforme într-un brand cunoscut la nivel global, să-l ducă cât de sus pot (nu se feresc să vorbească chiar de Premier League), dar și să aibă un impact pozitiv în comunitate, pentru că înțeleg că succesul echipei poate ajuta orașul. Și, deși sunt destul de prezenți, lasă prim planul poveștilor locale – de la jucători, la staff, la voluntari, la proprietarul barului de lângă stadion; oameni preocupați, ca noi toți, de familie, sănătate, inimi frânte și dezamăgirile aduse de echipa preferată.
E adevărat că ei dețin controlul narativ, deci nu avem garanția că ce vedem e 100% autentic, așa că o doză de scepticism merită păstrată, pentru că e un produs de entertainment mai mult decât un documentar. (De exemplu, povestea Wrexham nu mai e a unui underdog, cum o descriu; prin implicarea lor, a devenit cea mai bogată echipă din liga a V-a.)
Apare și întrebarea dacă întregul demers nu e doar un pretext pentru a crea conținut (au început să filmeze înainte de-a avea aprobarea asociației de fani pentru preluare, ca să surprindă discuțiile de început). Dar nu e primul astfel de produs, și e un prilej de-a vorbi despre cum se vinde fotbalul modern. Cum scrie Forbes, conținutul creativ din jurul unei echipe poate fi modul de-a ajunge la noi generații de fani și de a diversifica sursele de venit.
Unii critici văd filmul prea mult centrat în jurul actorilor bogați care vin cu sclipiciul celebrității într-un oraș muncitoresc și spun o poveste în care se prezintă ca eroi salvatori, doar pentru că pot. Dar de ce ar fi asta un lucru rău, atât timp cât îmbunătățesc viața din jurul echipei?
Până acum, au făcut ce-au promis: Au crescut profilul clubului. Au adus sponsori ca TikTok, Expedia sau Aviation American Gin, unde Reynolds e investitor. Au readus stadionul in proprietatea clubului, ca să-l poată renova. Au vorbit mereu de football, niciodată de soccer. Au adus un antrenor și jucători valoroși, peste nivelul ligii a V-a (actualul portar a apărat pentru Manchester United), iar la vară duc echipa într-un turneu american (pe care l-au anunțat printr-un teaser cu Sir Alex Ferguson). Și au readus speranța printre fani.
Cinci idei despre transformare
Dacă privești filmul și întreaga preluare a clubului prin lentila unei schimbări organizaționale, sunt câteva lucruri de reținut:
📌 N-au făcut schimbări imediat. Și-au dat timp să cunoască echipa, comunitatea și organizația. Un coleg scriitor s-a mutat acolo șase luni, să înțeleagă cum funcționează totul. Au adus un consultant cu experiență, și abia după ce au ratat prima șansă de promovare au schimbat antrenorul și o mare parte din jucători.
📌 Au spus de la început că se pricep la branding și storytelling, dar la fotbal nu, așa că nu s-au implicat în decizii sportive, ci au adus oameni competenți, în care au avut încredere. Puncte extra pentru că au numit CEO o femeie și pentru că au angajat o persoană cu dizabilități care să faciliteze interacțiunea cu comunitatea.
📌Au ascultat. În prima lor vizită, au stat mult de vorbă cu suporteri, voluntari, jucători și foști conducători. Le-au cerut feedback și i-au întrebat cum văd progresul echipei și ce ar face diferit. Au înțeles că echipa n-ar fi supraviețuit fără sprijinul comunității (fanii chiar au cumpărat-o și ținut-o în viață o vreme) și că au nevoie de ea în continuare.
Oli Scarff /AFP via Getty Images
📌 Nu s-au așteptat ca succesul să vină imediat. Deși au investit 2,5 milioane de dolari, sezonul trecut erau la mijlocul clasamentului după 11 meciuri, iar unii fani cereau schimbarea antrenorului. Răspunsul lui Reynolds: „Dacă cariera mea ar fi fost judecată după 11 filme, n-aș fi avut nicio șansă”. Până la urmă au ratat promovarea, pierzând dramatic în prelungirile meciului de baraj, iar asta a făcut povestea chiar mai bună. Dar tot n-au schimbat antrenorul, cu care promovează acum. Mai mult, echipa feminină a promovat și ea.
📌 Sigur că sunt actori, dar implicarea și entuziasmul lor par sincere, la fel și felul în care vorbesc despre cum i-a cucerit fotbalul. „Nu cred că mai am o inimă”, a spus Reynolds recent, după un meci rollercoaster cu rivala directă la promovare. „N-am mai trăit niciodată așa ceva, grăitor pentru voi toți cei care urmăriți de-o viață acest joc frumos și chinuitor. De fapt, sunt recunoscător că nu mi-a păsat de el cu ani în urmă, pentru că m-ar fi mâncat de viu.”
Fac să pară că totul e o joacă și sunt plini de autoironie, dar au spus mereu că iau proiectul foarte în serios. „Depind multe de succesul acestui club, pentru fiecare individ din Wrexham”, spune Reynolds. „E o responsabilitate mare, dar nu mă plâng. E una din cele mai grozave aventuri din viața mea.”
„Există o versiune a poveștii în care noi suntem băieții răi”, spune McElhenney prima oară când vizitează stadionul Racecourse Ground. „În care dacă nu funcționează, trebuie să vindem și să plecăm și atunci suntem ăia ticăloși.”
„E deseori povestea din capul meu”, răspunde Reynolds, dar își regăsește repede optimismul. „Fuck that. O să funcționeze.”
🎬 Ce va urma după promovare rămâne o poveste cu final deschis, căci de asta e frumos și chinuitor sportul. Nu poate fi scris dinainte.
❔ Și da, uneori e greu să te hotărăști dacă întreaga poveste e mai mult bizară sau mai mult fermecătoare. Dar până la urmă, asta ține și de lentila prin care privești viața, de cât de sceptic alegi să fii și de câtă nevoie ai de un feel-good story în viață.
Time-out cu recomandări
Reynolds și McElhenney nu sunt primii actori care investesc în fotbal. Natalie Portman a fondat echipa feminină Angel City FC, despre care bineînțeles că urmează să apară un documentar HBO, produs tot de ea.
Cum arată o zi din viața lui Ivan Denysenko, un înotător ucrainean care se antrenează în Baia Mare.
Povestea a două atlete din Kenya ucise de partenerii lor și a celorlalte care luptă împotriva violenței de gen.
Din sezonul 2026/2027, echipele din Premier League nu vor mai avea voie să afișeze pe partea din față a tricoului de joc logourile vreunui sponsor din industria jocurilor de noroc. Opt echipe din prima ligă engleză au ca sponsor principal o casă de pariuri, așa că măsura se va aplica după expirarea contractelor existente. Reclamele nu vor dispărea de tot: pot fi afișate în stadion și pe mânecile echipamentelor. Spania și Italia au făcut deja pasul ăsta.
🏅 Tot o poveste de film: Richard Norris a fost jucător de tenis și unul din supraviețuitorii de pe Titanic. A stat șase ore în apă și medicii i-au recomandat amputarea picioarelor înghețate „Mai am nevoie de ele”, a spus. Patru luni mai târziu, a revenit pe terenul de tenis, iar după 12 ani, la Jocurile Olimpice din Paris (1924), a câștigat aurul la dublu mixt.
Povești din Sport e un newsletter bilunar despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim. Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, m-aș bucura să-l dai mai departe.
© 2023 Andreea Giuclea
Design de Alex Munteanu (Namogo)