Ce poate face un om

Jan 15, 2022

Ce poate face un om

Dacă aveți nevoie de un imbold ca să vă ridicați de pe canapea, să înfruntați frigul de afară sau să începeți orice proiect, mic sau mare, posibil sau imposibil, dați play documentarului Netflix 14 Peaks, care spune povestea alpinistului nepalez Nirmal Purja și a recordului mondial pe care l-a stabilit în 2019, când a urcat în doar șapte luni cei 14 munți de peste 8.000 de metri; recordul anterior era de șapte ani.

Filmul, nominalizat la Premiile BAFTA, prezintă parcursul lui Purja, fost soldat în forțele speciale britanice: din copilăria săracă din Nepal, la cei 16 ani în armata britanică, la care a renunțat pentru alpinism, la proiectul din 2019, pentru care și-a ipotecat casa. A pornit deși avea doar 15% din buget, deși frații lui nu erau de acord, pentru că era fiul mic care trebuia să aibă grijă de familie, în cultura nepaleză, iar mama lor era grav bolnavă. A găsit greu sponsori și mulți i-au spus că planul lui e imposibil. Tocmai de aceea l-a numit Planul Posibil.

Mi-ar fi plăcut ca filmul să insiste mai mult, în unele părți, pe greutatea expedițiilor, pe efortul imens, atât logistic cât și fizic, pe rezistența sa ieșită din comun, dar tot m-au impresionat dorința lui de a reuși și motivația din spate: să arate lumii „ce poate face un om", dar și să aducă în prim-plan realizările alpiniștilor nepalezi, care au ajutat de-a lungul istoriei mulți vestici să ajungă în vârf, fără să primească recunoaștere.

Câteva lecții de luat în propriile călătorii și planuri:

Nu avem în sânge renunțarea. În prima expediție, pe Annapurna (8.091 m), Don Bowie, un alpinist care-l însoțea și care încercase să ajungă în vârf de cinci ori în 13 ani, fără succes, a simțit de multe ori că e prea greu, că n-o să reușească și i-a zis să se întoarcă. Purja a continuat să urce, iar Bowie a înțeles atunci că „acest om e convins că vor reuși". Și au reușit.

Echipa trebuie să aibă încredere în tine că vei lua decizia corectă. „Uneori trebuie să-ți ascunzi slăbiciunile", spune Purja, care s-a oprit de multe ori din expedițiile sale să ajute sau să salveze alți alpiniști aflați în pericol, riscîndu-și viața. „Au fost clipe când mi-a fost greu, dar nimeni n-a știut."

„O viață avem, da? O trăim". Când a ajuns în tabăra de bază a muntelui K2 (8.611 m), al doilea cel mai înalt din lume, dar poate cel mai periculos, a găsit alpiniști demoralizați pentru că nu reușiseră ascensiunea. Vremea era nemiloasă și părea că nimeni nu va urca pe K2 în acel sezon. „Nicio problemă, Project Possible e aici", a spus Purja zâmbind. Dar întâi au băut, au cântat și au dansat. „Azi bem, mâine plănuim."

„Ca lider, trebuie să te prezinți cu încredere". La discuția de a doua zi, a văzut în ochii alpiniștilor că se temeau și nu voiau să mai încerce. „Vin din munte în munte și uneori simți că ești terminat. Dar când spui asta, de fapt nu ești decât 45% terminat", le-a zis. „Trebuie sa fim uniți, să mergem împreună." A deschis drumul, a legat corzile pe care alții nu reușiseră și a ajuns în vârf, împreună cu alți patru alpiniști. A doua zi, l-au urmat și ceilalți, ajutați și de vremea mai bună. 24 de alpiniști au ajuns în vârf în acele două zile.

„În viață, continuă să faci lucrul în care crezi." Dar e bine să știi ce te mână în luptă. „Trebuie să te întrebi dacă asta îți dorești din inimă. O faci pentru gloria ta? Sau e pentru ceva mai măreț?", spune alpinistul. „Chiar dacă ideea ta pare imposibilă pentru restul lumii, nu înseamnă că e imposibilă și pentru tine. Iar dacă poți inspira unul sau doi oameni, atunci poți inspira lumea întreagă."

📘 Dacă preferați varianta #decitit, Purja a scris și o carte despre cele 14 expediții.

⛰️ Și o veste locală: Alpiniștii români Gina Bădescu și Justin Ionescu se pregătesc chiar zilele acestea de ascensiunea vârfului Ama Dablam (6,812), fără ajutorul șerpașilor și fără oxigen suplimentar. Gina locuiește în Statele Unite ale Americii de 30 de ani, unde este medic anestezist. Justin e fost președinte al Federației Române de Alpinism și Escaladă, iar vara trecută a devenit primul român care a urcat două vârfuri de peste 8.000 de metri, în doar 10 zile.

pentru Nadia Popovici

Apropo de ce poate face un om, o altă poveste minunată de început de an, despre ce înseamnă să te afli la locul potrivit într-un moment important și să ai inițiativă:

Când s-a trezit pe 1 ianuarie, după ce și-a petrecut noaptea de Anul Nou voluntariind la o linie de prevenire a suicidului, Nadia Popovici, o tânără de 22 de ani din Seattle, a descoperit că a devenit virală pe Twitter. Echipa de hochei pe gheață Vancouver Canucks postase un comunicat de presă în care un membru al staffului, Brian Hamilton, o căuta ca să-i mulțumească pentru că i-a salvat viața.

Pe 23 octombrie, Nadia, care s-a născut în Canada, are tată român și mamă sud-coreeană, era în tribune la meciul dintre Vancouver Canucks și Seattle Kraken. Pentru că stătea aproape de banca de rezerve, a observat o aluniță cu formă neregulată și culoare ciudată pe gâtul asistentului managerului responsabil de echipamente, Hamilton. Nadia, care își dorește să se înscrie la Facultatea de Medicină, învățase să repereze alunițele potențial periculoase în stagiile de voluntariat din spitale. A scris un mesaj pe telefon și a așteptat finalul meciului. Când Hamilton a trecut prin fața ei, a lipit telefonul de plexiglasul care despărțea tribuna de gheață și i-a arătat mesajul: „E posibil ca alunița de pe gâtul tău să fie canceroasă. Te rog să mergi la un doctor!"

Hamilton a mers la medic, și-a scos alunița, iar biopsia a arătat că era, într-adevăr, canceroasă, o boală care îi afectase deja familia. Dacă o ignora, i-a spus medicul, era posibil ca în cinci ani să nu mai fi fost în viață. Pe 1 ianuarie, o căuta pe Nadia pe internet, ca să-i mulțumească.

Nadia, care a locuit o perioadă în România, la bunicii din Satu Mare și e botezată după Nadia Comăneci, a fost invitată la un meci, unde l-a cunoscut pe Hamilton, a fost aplaudată de întreaga arenă și a primit din partea ambelor echipe 10.000 dolari, ca să-și continue studiile. „Facultatea de Medicină din America este foarte scumpă şi nu mi-aş permite să o plătesc, aşa că mă bazez pe bursele şcolare", a spus într-un interviu pentru Antena 1. „Faptul că mi-au oferit 10.000 de euro pentru a-mi urma studiile mă face să le fiu extrem de recunoscătoare."

Cum să trăiești în prezent

Când lumea o vede în tribune, la meciuri, și o întreabă dacă nu i-e dor de handbal, fosta handbalistă Cristina Vărzaru nu stă pe gânduri. „Sincer, nu mi-e dor și n-aș mai vrea să mai joc.”

De patru ori câștigătoare a Ligii Campionilor, vicecampioană mondială cu România în 2005 și medaliată cu bronz european în 2010, s-a retras în 2017, la 38 de ani, iar acum e secretar general al Federației Române de Handbal. Când am vorbit, m-a impresionat cât de împăcată e cu noua etapă și cum alege să nu privească cu nostalgie spre trecut, chiar dacă a avut o carieră unică. În schimb, caută motivație în impactul pe care-l poate avea de pe margine asupra sportului pe care-l iubește. E ceva ce cred că putem învăța de la sportivi, pe care timpul îi forțează să se confrunte mult prea repede repede cu finalul carierei și să-și caute alt drum, alte motivații, alte lucruri la care să fie buni.

💬 „Sunt omul care trăiește în prezent, nu prea mă uit în urmă. Port cu mine în suflet performanțele atinse, dar n-o să mă auzi niciodată povestind despre „când eram eu la Viborg...”. Știu doar că toate momentele prin care am trecut, și bune, și rele, m-au format așa cum sunt astăzi.”

✍🏻 Povestea ei, pe Lead.ro, parte din seria Neînvinșii

📷 Claudiu Popescu

Time-out cu recomandări

Ce spune saga Djokovic vs Australia despre lumea în care trăim și reacțiile polarizante în fața pandemiei. Alt text foarte bun, despre lipsa de responsabilitate colectivă și de leadership a industriei sportive în era-Covid.

La trei ani după ce-a anunțat în lacrimi, la Australian Open, că se retrage din cauza durerilor la șold, Andy Murray joacă azi din nou într-o finală ATP. Documentarul Resurfacing (Amazon Prime Video) e un portret intim al eforturilor de recuperare după cele două operații la șold prin care a trecut, pentru că nu era pregătit să renunțe la tenis.

30 de tineri au murit anul trecut pe străzile londoneze, cei mai mulți din ultimul deceniu. Arsenal și Adidas au lansat o campanie de conștientizare și reducere a violenței juvenile, No More Red: oferă ședințe de mentorat - la care participă, printre alții, actorul Idris Elba și fostul fotbalist Ian Wright -, oportunități artistice pentru tinerii talentați și construiesc terenuri de fotbal care pot fi spații sigure în comunitate.

Tot în Londra, un fost deținut a înființat un club de fotbal menit să țină tinerii departe de străzi și să ajute următoarea generație să nu-i repete greșelile.

Un La mulți ani pentru site-ul Baschet.ro, care aniversează 11 ani, ocazie cu care pornește un proiect-pilot de coaching și educație financiară pentru sportivi.

Să dansați prin 2022 cu energia - și mai ales atitudinea - doamnei Stephanie!

„Mulți uităm că, încă de la începutul vieții ne apropiem de moarte. Viața e absurdă, dar o poți umple cu idei, cu entuziasm. Îți poți umple viata cu bucurie.”

Reinhold Messner, primul alpinist care a urcat cele 14 vârfuri de 8.000 de metri. I-a luat 16 ani.

Reporter sportiv cu vise olimpice, autoarea cărții Neînvinșii, interesată de cum se vede inegalitatea de gen în lumea sportului. Citește-mi poveștile pe dor.ro și lead.ro

Povești din Sport

Discussion about this post