Recorduri, calificări și întoarceri pe teren

📩 Dacă e prima oară când primiți acest newsletter, e locul în care îmi doresc să vorbim despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim, cu un focus pe sportul feminin și pe visele olimpice ale sportivilor. E și locul unde trimit update-uri despre ce mai scriu și citesc și unde aștept oricând idei și sugestii de la voi. 

Povestea din octombrie

Deși nu e dependentă de telefon, Anca Stoenscu, cea mai titrată baschetbalistă română, l-a deschis des în octombrie, să verifice clasamentul mondial de baschet 3×3, așteptând să afle la finalul lunii dacă visul de-a ajunge la Jocurile Olimpice se va împlini. Primele patru echipe urmau să câștige calificarea directă, iar alte patru să fie stabilite după disputarea unor turnee de calificare. 

După 12 titluri de campioană națională strânse într-o carieră de 30 de ani, Anca s-a retras anul trecut din echipa națională de baschet 5×5, pentru care a jucat peste 20 de ani. N-a renunțat însă la baschet, ci s-a reorientat spre baschetul 3×3, știind că această disciplină tânără, inclusă pentru prima oară în programul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, poate fi șansa de a merge la Jocurile Olimpice.

Baschetul 3 x 3 – varianta mai scurtă (un meci durează 10 minute), mai dinamică (un atac durează 12 secunde, în loc de 24) și mai urbană a baschetului – există ca disciplină oficială abia din 2010, iar România a jucat un rol important. Sport Arena Streetball organizează de peste 10 ani competiții de 3 × 3 în Piața Revoluției, Afi Palace Cotroceni sau Palatul Parlamentului, iar Federația Internațională a preluat formatul și sistemul de punctaj ca model pentru FIBA 3 × 3 World Tour, circuit mondial inaugurat în 2012.

Prima ediție a Campionatului European Masculin de baschet 3 × 3 a fost organizată în 2014 în Piața Universității și câștigată de România. Echipa feminină a câștigat și ea o medalie, argintul la Campionatul European din 2016, găzduit tot de București.

O calificare olimpică, spunea Anca înainte să afle clasamentul final, „ar fi cireașa de pe tort. Ar fi o încununare a carierei să ajungi la Jocurile Olimpice, având în vedere că noi, ca sporturi de echipă, prea puțin ne vedem în lume.”

Pe 1 noiembrie, era în mașină alături de colegele ei de echipă. A deschis din nou telefonul să afle ierarhia, anunțată de FIBA printr-o gală transmisă live din Japonia. România era pe locul 4 în lume, așa că anul viitor, când va împlini 40 de ani, Anca va participa pentru prima oară la Jocurile Olimpice.

 Din nou pe teren

📷: Nebojsa Tejic / kolektiff

După zece luni departe de teren și o recuperare dificilă după operația de reconstrucție a ligamentului din ianuarie, Cristina Neagu a jucat din nou handbal într-un meci oficial. A revenit duminică, în Liga Campionilor, și a înscris patru goluri în 20 de minute, deși făcuse doar două antrenamente înainte. Ieri a jucat din nou, într-un meci din campionatul intern în care a marcat de nouă ori.

M-am bucurat mult, mai ales că am fost în tribune când s-a accidentat, i-am urmărit recuperarea de la început și știu că procesul n-a decurs așa lin cum se aștepta. În septembrie, la lansarea unui documentar produs de Red Bull despre cariera ei (pentru care am colaborat la scrierea voiceover-ului), a vorbit despre cum trăiește apropierea revenirii: „Sunt ca un copil care așteaptă o bomboană. Au fost multe momente în care am zis: dar cât mai durează, ce se întâmplă, nu mai suport, cât să munceşti, cât să te antrenezi şi tot să nu vezi rezultate. Însă cu cât vezi mai multe schimbări pozitive, cu atât īţi doreşti mai mult. Şi exact așa sunt eu acum.”

🎥 Puteți vedea documentarul aici

Trei superfemei din sport

Simone Biles a câștigat cinci medalii de aur din șase puse în joc la Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Stuttgart. A adunat cele mai multe medalii din istoria Mondialelor, 25, și cele mai multe titluri, 19. A introdus în Codul de punctaj două elemente noi, de „dificultate astronomică”, cum scrie Rebeca Schuman: o coborâre cu două rotiri și două răsuciri de pe bârnă, cea mai dificilă care există, și o săritură dublă cu trei răsuciri la sol, „cel mai spectaculos element pe care l-a executat orice gimnastă, la orice aparat, în istoria acestui sport”. Un element atât de dificil, încât foarte puțini gimnaști băieți îl pot executa.

Allyson Felix a câștigat la Mondialele de Atletism de la Doha aurul cu echipa de ștafetă mixtă 4 x 400 metri  a Statelor Unite, o probă nouă care va fi introdusă în premieră și la Jocurile Olimpice de anul viitor. A devenit astfel singura atletă (femeie sau bărbat) care are 12 medalii de aur la Campionatele Mondiale, depășindu-l pe Usain Bolt. Cu 10 luni înainte, Allyson năștea prematur în urma unei complicații care i-a pus în pericol viața ei și fiicei ei, și încheia un contract cu Nike, deschizând o discuție importantă despre cum tratează sponsorii sportivele în timpul maternității. „Dacă rămânem însărcinate, riscăm ca sponsorii să ne reducă veniturile. E un exemplu al modului în care regulile industriei sportive sunt construite în special pentru bărbați.”

Tot la Mondialele de Gimnastică, Oksana Chusovitina, 44 de ani, a obținut calificarea la a opta ediție a Jocurillor Olimpice, un record. Cu o carieră de peste un sfert de secol şi o poveste impresionantă – a concurat pentru URSS, Germania și Uzbekistan și o perioadă a continuat gimnastica pentru a putea plăti tratamentul fiului ei, bolnav de leucemie – longevitatea ei e o sursă de inspirație şi pentru alte gimnaste. „Uitându-mă la ea, am înțeles că e posibil să revii”, spunea anul trecut Aliya Mustafina, și ea întoarsă la gimnastică după ce-a devenit mamă. Chusovitina spune că Tokyo 2020 va fi ultima ediție olimpică la care participă, dar nimeni nu prea o mai crede.

Hai la meci!

Naționala feminină de fotbal joacă mâine, cu Lituania, ultimul meci pe teren propriu din 2019, al doilea din calificările la EURO 2021, turneu la care încearcă să se califice în premieră. Am scris des aici despre fotbalul feminin și nevoia acestuia de a fi susținut pentru a putea crește, așa că poate vreți să le încurajați din tribunele Centrului de Fotbal Mogoșoaia, de la 18.00.

Iată trei povești ale jucătoarelor din echipă:

✍️ Florentina Olar-Spânu, căpitanul naționalei, a știut mereu că poate să fie și mamă, și jucătoare de fotbal. Mai vrea un singur lucru de la sportul pe care îl iubește: calificarea la Euro.

✍️ Camelia Caesar s-a născut la Bacău, dar locuiește în Italia de la cinci ani. A debutat în Femminile Seria A la 14 ani, pentru Torino, apoi a a câștigat două titluri u Brescia. Are dublă cetățenie, dar a ales să joace pentru România.

✍️ Ioana Bortan își împarte timpul între rolul de jucătoare, cel de antrenoare a echipei U Olimpia Cluj – de nouă ori campioană a României – și jobul de comunicare într-o firmă de IT, de unde pleacă în fiecare zi la 17, pentru a ajunge la antrenamentul de la 18.

De citit / de văzut / de ascultat

💙 The Two Sides of Diego Maradona. Cel mai frumos text citit în octombrie, despre drumul unic pe teren - şi controversat în afara lui- al lui Maradona. 

🚴‍♂️ The Man with the Halo. Un documentar despre recuperarea și revenirea în competiții a unui campion mondial de triatlon, după un accident în care și-a fracturat gâtul.

🏀 NBA a introdus obligația ca din acest sezon fiecare echipă să aibă în staff un profesionist în sănătate mintală. E o schimbare importantă, doar că sportivele se întreabă de ce nu se aplică și ligii feminine. 

⚽ Poate l-ați citit deja, dar dacă nu, trebuie: Gianluigi Buffon vorbeşte despre depresia care l-a înghițit când era în vârful carierei, în ciuda succesului, celebrității și banilor, şi cum l-a salvat o vizită la un muzeu.